Adrian Năstase: Mica Adunare Naţională

Parlamentul unicameral – care s-ar putea numi Mica Adunare Naţională – îmi pare a fi doar un început timid pentru o reformă de amploare. O singură cameră e o idee bună, care merită completată. Dacă am avea o singură cameră, dar cu un singur deputat? Iar el să fie chiar preşedintele?

E prea multă încrâncenare oarbă pe scena noastră politică la acest început de campanie electorală. Atacuri mârşave, blocaje tactice, jocuri video de culise, polemici total necordiale... Motiv pentru care o să încerc să ofer un exemplu de cooperare transpartinică. Zilele trecute, domnul Emil Boc a propus ţării un parlament mai mic. A propus să transforme cele două camere ale legislativului de acum într-o garsonieră. Gurile rele ar putea cota şi acest demers intelectual al primarului de la Cluj drept un gest populist. Parlamentul are o imagine proastă, e uşor să-l ataci. Iar ideea de a micşora, chiar şi nesemnificativ, cheltuielile statului poate părea, electoral, benefică. În fond, am plăti mai puţin pentru fabricarea legilor şi ar rămâne mai mulţi bani pentru borduri şi maşini de lux.

Dar eu nu vreau să gândesc aşa. Eu cred că domnul Boc vrea să facă legislativul mai util şi mai funcţional. Aşa că mă alătur filozofiei sale politice cu câteva idei ale mele, în speranţa că experienţa pe care am căpătat-o în Parlament poate fi utilă acestui demers.

Parlamentul unicameral – care s-ar putea numi Mica Adunare Naţională – îmi pare a fi doar un început timid pentru o reformă de amploare. O singură cameră e o idee bună, care merită completată. Dacă am avea o singură cameră, dar cu un singur deputat? Iar el să fie chiar preşedintele? În felul ăsta alegem o singură dată două instituţii şi eliminăm, sper, orice fel de disfuncţionalitate între ele. Un articol suplimentar în textul Constituţiei ar putea să prevadă că preşedintele menţionat se numeşte definitiv Traian Băsescu. În felul acesta am fi scutiţi şi de emoţii în duminicile electorale. Sigur, mulţi oameni perverşi şi-ar putea schimba peste noapte numele, în speranţa deşartă că ar putea fi preşedinţi. Aşa că e nevoie de ceva în plus. Îl las pe domnul Boc să aleagă. "Traian Băsescu, cel care nu a făcut dispărută flota?" "Traian Băsescu, cel care nu a ştiut nimic despre trocul politic cu PRM?" "Traian Băsescu, cel care a declarat furate alegerile în urma cărora a devenit preşedinte?" Una peste alta, contează prea puţin, important e ca lucrurile să fie clare.

Peste toate astea s-ar mai cuveni ceva. Preşedintele ar trebui să fie şeful guvernului. Aşa oprim din faşă orice conflict între instituţii. E un model american care funcţionează şi nu vreau să aud voci cârcotaşe, care să spună că, în "America aia", preşedinţii sunt aleşi şi nu numiţi prin chiar textul Constituţiei. Dacă America ar fi avut cu adevărat lege şi ordine n-am fi ajuns la criza economică de acum!

Sigur, paşii următori vin de la sine. Preşedintele ar trebui să fie şeful poştei, al institutului (unic) de sondare a opiniei publice, al bisericilor, al căilor ferate şi al ligii profesioniste de fotbal. Ne citeşte scrisorile, ne ştie spovedaniile, ne opreşte trenurile şi alege campioana care ne va reprezenta în Ligă. Toate astea sunt însă amănunte pe lângă marele avantaj de a nu mai discuta nimic, de a nu mai juca nimic şi de a nu mai lăsa nimic la voia întâmplării!

Prea multe decizii din ţara asta vin în urma unor dezbateri lungi. Prea mulţi neaveniţi cred că au ceva de spus! Nu are rost să sperăm că ceea ce numim clasă politică s-ar putea îmbunătăţi, că alegătorii ar putea şti mai bine ce e bine pentru ei. Dacă vrem rânduială, trebuie să avem instituţii mici şi puţine. Şi să ştim de la bun început, prin lege, cine e în fruntea lor!

Sper ca domnul Boc să nu se supere că am intervenit în iniţiativa domniei sale. Nu am pretenţii de proprietate intelectuală, vreau numai să fac bine şi atât. De altfel, nu mi s-ar părea inutil ca, tot prin text de Constituţie, principiile legate de instituţiile statului să poate fi modificate numai prin iniţiative ale domniei sale. Sigur, legea ar trebui să definească diferenţele dintre domnul Boc şi domnul Băsescu. Ştiu, e dificil, dar care lucru e simplu pe lumea asta?

P.S. Şi în ceea ce priveşte partidele ar trebui poate o nouă rânduială. Prea multe partide şi destul de indisciplinate. Un singur partid, dar condus de la Cotroceni, nu ar fi  o soluţie mai eficientă?