Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Între mârlanul care le rezolvă pe toate cu Dumnezeii şi Cristoşii mă-sii şi miliardarul care vede mâna lui Dumnezeu în toate reuşitele lui, chiar şi într-un incident provocat de golanii stadioanelor, nu-i nici o deosebire. Deşi, la prima vedere, unul e necredincios, iar celălalt o face din exces de credinţă.
Între mârlanul care le rezolvă pe toate cu Dumnezeii şi Cristoşii mă-sii şi miliardarul care vede mâna lui Dumnezeu în toate reuşitele lui, chiar şi într-un incident provocat de golanii stadioanelor, nu-i nici o deosebire. Deşi, la prima vedere, unul e necredincios, iar celălalt o face din exces de credinţă.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Între mârlanul care le rezolvă pe toate cu Dumnezeii şi Cristoşii mă-sii şi miliardarul care vede mâna lui Dumnezeu în toate reuşitele lui, chiar şi într-un incident provocat de golanii stadioanelor, nu-i nici o deosebire. Deşi, la prima vedere, unul e necredincios, iar celălalt o face din exces de credinţă.
Mult prea fericitul patron al fotbalului – investiţie, a fost sincer şi emoţia sa pravoslavnică a fost autentică atunci când l-a lăudat pe Domnul, pentru bricheta azvârlită pe teren de un descreierat al tribunei cu suporteri. Sinceritatea nu scuză apelul la divinitate în toate treburile mărunte şi laice ale unei zile. Faptul că ai reuşit să aduni mai mulţi bani decât jumătate din ţară nu e dovada unei bune orientări religioase şi a unui pact de intimităţi cu Dumnezeirea. Pentru aceşti pretenari ai cancelariei cereşti, Dumnezeu e, de fapt, un Baştan care nu dă nimic pe gratis. Dar dacă îl plăteşti prompt cu biserici, pomeni şi închinăciuni în văzul lumii, e de cuvânt. În faţa lui Dumnezeu, prea cucernicul boss al fotbalului e un pic mai egal decât toţi ceilalţi credincioşi, pentru că se achită cu prisos la toate semnele de bunăvoinţă ale
Boss-ului din tăriile cerului. Bisericeala e pentru el una dintre afacerile sigure, cu condiţia să-ţi clamezi tot timpul supunerea, umilinţa şi statutul de bun platnic. Doamne, suntem chit, îmi dai, e drept, dar şi eu îţi dau!
Populimea – vorba unui politician cu simţul cantităţii – îl venerează pe muritorul, care are fir direct cu centrala lui Dumnezeu şi-l poate deranja oricând fie pentru un schimb de terenuri cu Armata, fie pentru un şase-şase la table. Omul cu bani nu-şi cere niciodată iertare în direct, la tv şi în conferinţele de presă, pentru cutare abuz sau porcărie. Eşecurile le tratează în particular, la lumina lumânării şi fără martori. Doar el şi Patronul Suprem. Fără martori, mănâncă pământ, se izbeşte cu fruntea de podea, zice "nenorocitul de mine, care, ca un câine turbat am luat la bani mărunţi numele Matale", dar, când termină închinăciunea, se scutură ca o găină călcată de cocoş şi-i arde un cucurigu evlavios cu ciocul îndreptat spre Împăratul Luminii de se cutremură ţara. Deşi nu l-a citit pe Blaise Pascal, judecata contractorului de pe tarla al lui Dumnezeu e simplă ca un act de vânzare-cumpărare în Pipera: Dacă Dumnezeu există, eu unul m-am plătit, iar dacă nu există, prea mult n-am pierdut.
În toate situaţiile în care un bogătaş face caz de relaţia lui cu Biserica, în rol nu e Biserica, în rol sunt tot banii. Dacă-i pierde şi se trezeşte falit, atunci lucrurile se limpezesc pe loc şi fostul închinător cu partid se întoarce la ce a ştiut el dintotdeauna să invoce mai bine, la Dumnezeii şi Cristoşii mă-sii.
Între mârlanul care le rezolvă pe toate cu Dumnezeii şi Cristoşii mă-sii şi miliardarul care vede mâna lui Dumnezeu în toate reuşitele lui, chiar şi într-un incident provocat de golanii stadioanelor, nu-i nici o deosebire. Deşi, la prima vedere, unul e necredincios, iar celălalt o face din exces de credinţă.
Mult prea fericitul patron al fotbalului – investiţie, a fost sincer şi emoţia sa pravoslavnică a fost autentică atunci când l-a lăudat pe Domnul, pentru bricheta azvârlită pe teren de un descreierat al tribunei cu suporteri. Sinceritatea nu scuză apelul la divinitate în toate treburile mărunte şi laice ale unei zile. Faptul că ai reuşit să aduni mai mulţi bani decât jumătate din ţară nu e dovada unei bune orientări religioase şi a unui pact de intimităţi cu Dumnezeirea. Pentru aceşti pretenari ai cancelariei cereşti, Dumnezeu e, de fapt, un Baştan care nu dă nimic pe gratis. Dar dacă îl plăteşti prompt cu biserici, pomeni şi închinăciuni în văzul lumii, e de cuvânt. În faţa lui Dumnezeu, prea cucernicul boss al fotbalului e un pic mai egal decât toţi ceilalţi credincioşi, pentru că se achită cu prisos la toate semnele de bunăvoinţă ale
Boss-ului din tăriile cerului. Bisericeala e pentru el una dintre afacerile sigure, cu condiţia să-ţi clamezi tot timpul supunerea, umilinţa şi statutul de bun platnic. Doamne, suntem chit, îmi dai, e drept, dar şi eu îţi dau!
Populimea – vorba unui politician cu simţul cantităţii – îl venerează pe muritorul, care are fir direct cu centrala lui Dumnezeu şi-l poate deranja oricând fie pentru un schimb de terenuri cu Armata, fie pentru un şase-şase la table. Omul cu bani nu-şi cere niciodată iertare în direct, la tv şi în conferinţele de presă, pentru cutare abuz sau porcărie. Eşecurile le tratează în particular, la lumina lumânării şi fără martori. Doar el şi Patronul Suprem. Fără martori, mănâncă pământ, se izbeşte cu fruntea de podea, zice "nenorocitul de mine, care, ca un câine turbat am luat la bani mărunţi numele Matale", dar, când termină închinăciunea, se scutură ca o găină călcată de cocoş şi-i arde un cucurigu evlavios cu ciocul îndreptat spre Împăratul Luminii de se cutremură ţara. Deşi nu l-a citit pe Blaise Pascal, judecata contractorului de pe tarla al lui Dumnezeu e simplă ca un act de vânzare-cumpărare în Pipera: Dacă Dumnezeu există, eu unul m-am plătit, iar dacă nu există, prea mult n-am pierdut.
În toate situaţiile în care un bogătaş face caz de relaţia lui cu Biserica, în rol nu e Biserica, în rol sunt tot banii. Dacă-i pierde şi se trezeşte falit, atunci lucrurile se limpezesc pe loc şi fostul închinător cu partid se întoarce la ce a ştiut el dintotdeauna să invoce mai bine, la Dumnezeii şi Cristoşii mă-sii.
