Ajunge!

Regimul Băsescu aruncă falimentul politic în spatele întregii populaţii care munceşte sau care a muncit. Legile numite eufemistic de echilibrare bugetară şi de măsuri în domeniul pensiilor au ca fir roşu o singură idee clară: omorâţi-i pe români!

Reducerile de salarii şi de pensii sunt făcute pe principiul ghilotinei - taie capul şi mortul nu mai are nevoie de nimic! L-am văzut pe premierul redus de natură la dimensiunea austerităţii cum turuia cifre peste cifre, neuitând să puncteze repetat ce nenorocire ne-au adus liberalii lui Tăriceanu în 2007-2008. Cu şmecheria politrucului de doi lei, Boc şi echipa aruncă totul în urmă, cu mult în urmă, pentru a scăpa de răspunderi.

Băsescu, ajuns şi teoretician în economie, voia doct să ne explice specia rahatului în care a împins ţara - criza datoriilor suverane. I-a plăcut cum sună şi după "anvelopa salariilor" a băgat-o şi pe asta, că sună bine!

Dacă e "suverană", înseamnă că ar fi ceva dat de la Dumnezeu, şi n-ai ce-i face, vorba lui Mircea cel Bătrân, bucuroşi le-om duce toate!
Tandemul Băsescu-Boc, care funcţionează pe principiul bielă-manivelă, crede că, făcând unul glumiţe şi celălalt dând sfaturi tembele, "se scot" ca şmecheraşii care fug de la cârciumă neplătiţi. Ei lasă gaura să o umple salariaţii din sistemul public şi pensionarii. Cei care stau la masa bogaţilor sunt scutiţi de deranj. Ei nu plătesc nimic pentru că solidaritatea este doar pentru sărăntoci, pentru căţei.

Desigur, cu înjurături şi scrâşnit din dinţi, România nu va scăpa nici de criză şi nici de haimanalele ajunse prin fraudă la putere. Acest regim care se tânguie şi cântă aria responsabilităţii şi-a pierdut credibilitatea. El este epuizat complet; şi-a terminat resursele şi nu mai are nici ce spune şi nici ce face. Starea ţării impune în primul rând o nouă soluţie politică. Iată de ce greva generală este un mijloc puternic pentru a obliga regimul Băsescu să iasă din scenă.

Asta nu înseamnă criză politică, este doar singura posibilitate de a putea spera la ceva mai bun, de a găsi oameni credibili şi normali la cap, în stare să conducă ţara. Starea bugetului, dacă este să respectăm angajamentul cu FMI, arată că ar trebui tăiate din deficit două procente - circa 3 miliarde de euro. De la Fond primim 850 milioane de euro, restul de bani se poate împrumuta din piaţa financiară. Scăderea salariilor cu un sfert şi a pensiilor cu o şeptime aduce cele 3 miliarde de euro cerute de Fond cu vârf şi îndesat.

De ce sunt sacrificaţi şi restul salariaţilor din companiile de stat care aduc profit, plătesc impozit? Sunt băgate în aceeaşi oală şi Banca Naţională, singura instituţie care nu s-a împotmolit în mâzga regimurilor politice, şi companiile cu pierderi uriaşe. Ce scapă prin această ghilotină? Tot sistemul clientelar din ministere şi din agenţiile pe care nimeni nu mai poate să le numere este menţinut; la fel, liota de simbriaşi care au lipit afişe şi au furat voturi, puşi acum să ciordească din bugetele locale. Această pecingine portocalie care a sufocat ţara şi a golit vistieria scapă.
Şi dacă acceptăm să rămână la Putere, vor jecmăni în continuare ţipând din toţi bojocii "Solidaritate!".
Ajunge! Piesa nu mai poate juca în continuare.