Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unde este Contra, furtunosul Contra? Unde este rebelul Contra, bărbătosul Contra, cel care jucând la A.C. Milan, la celebrul club Milan, n-a mai suportat hachiţele lui Edgar Davids, teroarea ce o sădise în vestiar violentul Davids, olandezul la mare trecere în fotbalul acelor ani şi s-a luat la bătaie cu el. Şi-a împărţit românul Contra pumni şi picioare cu durul Davids, încât cel ce înfricoşa fundaşii pe teren, arbitrii şi coechipieri în vestiarul Milanului a cam alunecat de pe statuia de tiran după boxul parte în parte cu timişoreanul Contra. Cel poreclit Guriţă a fost şi ca fotbalist şi ca un coechipier la naţională, la Dinamo, la Poli Timişoara un curajos, un impetuos, mereu un ofensiv, nu a rostit nicicând cuvântul „timiditate”. Ca antrenor în Spania a insuflat în echipele antrenate acolo, în Getafe, un grozav elan ofensiv, niciun complex de inferioritate nu exista în echipele antrenate de el chiar când înfruntau coloşii Real, Barcelona. Le-a mers a inimă românilor când timişoreanul nostru Contra făcea ravagii în şarjele ofensive în finala de Europa League, în care Alaves, echipa lui, a pierdut la mustaţă trofeul în meciul final cu Valencia. La naţională, toate aceste calităţi viforoase ale lui Contra parcă s-au topit. Naţionala condusă de el a părut o echipă anemică nu numai în derby-ul cu Spania, dar şi în meciul cu amatorii din Malta, fotbalişti care mai au câte un serviciu şi, când şutează mai tare, mingea cade în Mediterana în mijlocul căreia se află interesanta insulă malteză.
În partida cu Malta, unde ne propusesem multe goluri ca să avem şi argumentul golaverajului, tricolorii au jucat anemic, fără coerenţă, cu baloane bubuite spre vârfuri, fără combinaţii destabilizatoare pentru diletanţii din Malta şi am marcat un singur gol, tot Puşcaş salvându-ne. Iar în final apăram victoria slăbănoagă în tranşee, cu ochii pe ceas să treacă cele 90 de minute. Dacă nu se schimbă decisiv macazul, se întrezăreşte amurgul lui Contra în fruntea naţionalei. Jocul precum o ciulama, care se întinde fără niciun zvâcnet de biruitori trebuie să se isprăvească fiindcă de izbânzile obligatorii cu scandinavii depinde prezenţa noastră la turneul final al Europenelor. Ar fi ruşinos ca România să găzduiască meciuri ale Europenelor şi noi să fim doar privitori şi nu pe teren.
Citește pe Antena3.ro
