Camelia Potec a învăţat să înoate în Dunăre, profesor i-a fost tatăl, şef de familie modestă din Galaţi. Mama şi tatăl, slujbaşi cu lefuri mici, aveau năzuinţe mari pentru fata lor cea înaltă, nu concepeau să nu ajungă o licenţiată aspirând la o poziţie socială superioară. Antrenorul gălăţean a fost uimit de alunecarea teribilă a Cameliei în apă, părea chiar o moleculă de H2O. A insistat pe lângă părinţii ambiţioasei şcolăriţe blonde să o lase să se dedice performanţei în nataţie, părinţii nu şi nu, optau pentru învăţătură. Până la urmă au cedat, cu o condiţie de fier, să nu obţină la şcoală decât note peste 8. Camelia venea ruptă de oboseală de la antrenamente, dar îşi făcea conştiincioasă lecţiile până la ceas târziu în noapte. S-a întâmplat şi ghinionul, Camelia Potec a fost notată cu un 7, cât pe ce cariera ei de viitoare campioană olimpică să se năruie. N-a făcut Camelia o facultate cu profil de sport, a absolvit cu note bune o facultate economică. Iar la Olimpiadă a obţinut medalia de aur la 200 metri liber, detronându-i pe americani, abonaţi la toate podiumurile din înot. A preţuit-o şi Ion Ţiriac, a colaborat bine cu ea în treburile olimpice. Şi Ţiriac a fost un copil sărac, s-a îndreptat spre sport la Braşov, ca să aibă asigurată o masă de prânz, s-o uşureze pe biata mamă care-i creştea pe el şi pe sora lui fără soţ alături. Ţărani săraci erau părinţii talentatului actor de comedie Vasile Muraru. Între examene, Vasile dădea o fugă în satul lui din Neamţ şi-l ajuta pe tată la cosit şi ridicat fânul în căpiţe. Mânca mămăligă cu un boţ de brânză, dar avea mereu foame de carte. Muraru năsosul îşi făcuse în casa sărăcăcioasă o bibliotecă plină de cărţi de râdeau sătenii, “Ţăranul ăsta se crede cititor!”. Marele chirurg pe creier, academicianul profesor Leon Dănăilă, a salvat de la moarte reparând creiere peste 40.000 de bolnavi, cât publicul din Arena Naţională. Tratatele scrise de profesorul Dănăilă sunt cărţi de căpătâi pentru neurochirurgii din lumea largă. Leon Dănăilă îl ajuta la munca pe ogor pe tatăl lui în Bucovina, până îi intra prima zăpadă în ghetele rupte. Maestrul scenei şi ecranului Ştefan Mihăilescu Brăila provenea dintr-o familie săracă din cartierele mărginaşe al oraşului de la Dunăre, n-a avut posibilităţi să urmeze facultatea de teatru. Dar talentul l-a împins la strălucire în toate rolurile. Marele actor şi rector Florin Zamfirescu spunea că, după ridicarea cortinei, Mihăilescu Brăila se transforma într-un leu, te absorbea alături de el spre cele mai adânci trăiri. Burta îmbuibată cu mâncare prea multă leneveşte. Pantalonii peticiţi te împing să lupţi pentru mize înalte.