Știam, și nu de azi-de ieri, că pentru anumite oficialități ale unor state considerate etalon al democrațiilor moderne, stabile, România este- sau trebuie să fie?!- elevul problemă, numai bun de pus la colț și de altoit la palmă cu nuiaua, în fața clasei. Tărăgănarea prelungită și fără motive concrete a admiterii României în Spațiul Shengen și susținerea excesivă, ostentativă de către anumite ambasade a ultra-politizatei ,,campanii anticorupție’’ și a multi-medaliatei sale campioane, Laura Kovesi, sunt relevante dovezi ale acestei profund nedrepte și foarte îngrijorătoare situații. Dar ca ambasada unui stat membru, încă din 1958, al Uniunii Europene, Olanda, să ne transmită, în mod oficial, un răspuns pe care până și elevul Bulă ar fi refuzat să îl ia în serios, la asta chiar că nu ne-am fi așteptat.
Mă refer, după cum lesne se poate înțelege, la răspunsul pe care ambasada Olandei l-a dat publicității referitor la prezența doamnei Stella Ronner- Grubacic și a familiei sale la cina organizată cu prilejul Revelionului la Hotelul „Teleferic” în compania unor personaje având un foarte pătat palmares juridic. Situație pe care, pe bună dreptate, opinia publică apreciază că se află într-o totală incompatibilitate cu poziția oficială exprimată de doamna ambasador care a semnat, alături de alți ambasadori occidentali acreditați în țara noastră, o scrisoare deschisă în care este sever criticată modificarea legilor justiției. Motivul invocat (mulți spun: doar pretextul) fiind acela că, de fapt, s-ar urmări blocarea luptei împotriva corupției. În această împrejurare, s-a pus și întrebarea: care este,cu adevărat, mesajul pe care ambasadorul Olandei are să îl transmită autorităților statului român și cetățenilor acestuia: cel care rezultă din documentul dat publicității în parteneriat cu ceilalți ambasadori sau cel pe care îl induce prezența domniei sale la aceeași masă sărbătorească dimpreună cu niște notorii exponenți ai mediului infracțional?
Desigur, nu ne-am fi așteptat ca, imediat ce au apărut comentariile critice despre imaginile cu pricina, ministerul olandez de externe să ne și anunțe că a decis rechemarea în centrală a ambasadorului. Dar de-aici și până ca distinșii comunicatori ai ambasadei Olandei să ne dea de înțeles că singurii vinovați pentru această (nu chiar simplă) coincidență ar fi organizatorii petrecerii, este o cale foarte lungă. Singurii răspunzători pentru tot și pentru toate fiind managerii, respectiv personalul hotelului unde a fost cazată doamna Stella Ronner -Grubacic și care nu au antamat „o consultare prealabilă cu doamna ambasador cu privire la amplasarea invitaților la masă”. De unde rezultă, fără drept de apel, că, nici managerii și nici angajații locației habar nu au de regulile elementare de politețe. Sau, mai rău, că le încalcă fără rușine, punându-și onor publicul consumator în situația de a sta la masă cu te miri cine. De aici, un sever avertisment transmis conaționalilor, olandezi, dar, cu siguranță, nu numai lor: feriți-vă să vizitați România, fiindcă după ce că sunt corupți, vă mai pun și la masă cu figuri dubioase!
Gândindu-se, probabil, că o asemenea zicere nu va fi înghițită pe nemestecate, autorii comunicatului au mai dorit să notifice în mod expres că „doamna ambasador Stella Ronner-Grubacic nu se afla acolo în calitate oficială’’. Noi de aici ce ar trebui să înțelegem, că doamna ambasador atunci când nu se află într-o întâlnire cu caracter oficial lasă la garderobă și condiționările pe care le implică calitatea și misiunea sa? Adică chiar nu o interesează în ce companie este surprinsă și asta nu doar pentru câteva minute acolo, ci o noapte întreagă? Hai să fim serioși!
Fiindcă, place sau nu place, dar asta este realitatea, domnia sa, ca și orice persoană publică, fie că este din România fie că este din Olanda, are datoria de a-și păstra o anumită ținută, o anumită imagine, iar, dacă într-un fel sau altul, cu sau fără voie, este pusă în situații de genul celei în care s-a expus și doamna Stella Ronner-Grubacic, asta îi afectează nu doar prestigiul său, ci și pe cel al instituției sau,mai grav, al statului pe care îl reprezintă. Sunt, acestea, subiecte-recunosc, foarte delicate-pe care mă așteptam să le găsim abordate, în termenii specifici comunicării diplomatice, în textul transmis de Ambasada Olandei la București. Spre sincerul meu regret, asta nu s-a întâmplat. Ceea ce spune ceva foarte semnificativ despre felul în care unii diplomați înțeleg să ne trateze și să comunice cu România și cu românii.