Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Disciplina militară, așa cum o descria Vargas Llosa în Orașul și câinii, impune reguli stricte, ierarhii rigide și obediență fără echivoc. În economie, ea se traduce prin procese și structuri care asigură predictibilitate: planificare bugetară, audit intern, lanțuri logistice bine calibrate. Companiile care adoptă această disciplină devin robuste în fața șocurilor externe, dar riscând să sufere din lipsa flexibilității. Este acea formă de ordine care garantează că fiecare pas este monitorizat și fiecare risc este calculat, dar care poate ucide scânteia inovativă.
Pe de altă parte, creativitatea este anarhia binevoitoare a pieței. Este capacitatea individului sau a echipei de a genera soluții noi, de a transforma resursele limitate în oportunități neașteptate. Vargas Llosa surprinde în liceul militar efectul suprimării individualității: tinerii privați de libertate devin fie obedienți, fie rebeli, dar rar inventivi. În economie, aceeași logică se aplică: organizațiile care sufocă inițiativa și gândirea laterală se prăbușesc în fața concurenței. Start-up-urile, de exemplu, trăiesc tocmai din tensiunea dintre lipsa resurselor și nevoia de a inova - o libertate aproape anarhică comparativ cu disciplina rigidă a corporațiilor mari.
Dar, așa cum evidențiază Nassim Taleb, adevărata putere nu vine din ordine și disciplină, ci din antifragilitate. Piețele nu trebuie doar să fie robuste sau reziliente; ele trebuie să prospere atunci când sistemul este supus tensiunii, când dezordinea devine motorul evoluției. Spiritul civic, liberul arbitru, capacitatea oamenilor de a interacționa spontan și voluntar - acestea sunt forțele care modelează echilibrul dinamic al pieței, nu „iluminarea” seniorilor de la școala de studii politice sau rețetele corecte importate. Intervenția forțată suprimă oportunitățile, transformă tensiunea naturală a pieței într-un marasm al rigidității și al stagnării.
Piața, în acest peisaj, funcționează ca un arbitru și un profesor sever. Ea recompensează disciplina atunci când eficiența generează profit, dar penalizează rigiditatea prin pierderea cotei de piață. La fel, creativitatea este valorizată doar atunci când transformă ideile în valoare economică tangibilă. Vargas Llosa ar fi observat că, în lipsa unui mecanism de feedback - în liceu, pedepsele sau colegialitatea; în economie, prețul și cererea - atât disciplina fără inventivitate, cât și creativitatea fără control se prăbușesc. Piața devine astfel terenul de confruntare între ordinea militară și imprevizibilul creativ, iar dezordinea controlată, sursa antifragilității, devine protagonistul invizibil al supraviețuirii și al inovării.
Există organizații care reușesc să jongleze cu această triadă: Toyota își construiește succesul pe rigurozitate, dar lasă inginerii să improvizeze; Apple impune reguli stricte de producție, dar cultivă geniul creativ în design. În termeni economici, disciplina asigură sustenabilitatea, creativitatea generează avantaj competitiv, iar piața validează și corectează rezultatul. Aceasta este lecția antifragilității: excesul de disciplină ucide inovația; excesul de libertate riscă haosul; intervenția externă, fie ea politică sau birocratică, distruge echilibrul natural.
La nivel microeconomic, angajatul poate fi soldat sau inovator, iar întreprinderea poate fi robustă sau antifragilă. Piața recompensează performanța și penalizează mediocritatea, dar doar atunci când libertatea de decizie și dezordinea constructivă permit apariția soluțiilor neașteptate. Crizele, schimbările climatice sau epidemiile nu sunt motive pentru a înăbuși piața, ci teste pentru antifragilitate: cine poate supraviețui și învăța din presiune devine mai puternic, iar cei care încearcă să controleze totul prin ordine și disciplină eșuează.
În final, lecția economică este clară: disciplina militară, creativitatea și piața nu sunt doar concepte abstracte, ci instrumente complementare, iar antifragilitatea trebuie să devină principala valoare. Succesul aparține celor care știu să orchestreze aceste trei forțe, să transforme reguli în structură, libertate în valoare și dezordine în oportunitate. Așa cum Vargas Llosa construiește tensiunea și contradicțiile liceului militar, economia reală se dezvoltă în echilibru precar între ordine și libertate, între conformitate și inovație, între reguli și risc - și doar cei care înțeleg rolul benefic al dezordinii vor prospera.
Citește pe Antena3.ro
