Armata – fără chip şi voce

La Bruxelles, Cartierul General al NATO are în vizor declanşarea dezbaterilor vizând noul concept strategic al Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic.

Ţelul? Aducerea Alianţei în etapa când va face faţă noilor provocări vizând: securitatea energetică; atacurile cibernetice; implicaţiile schimbărilor climatice asupra stabilităţii statelor; împărţirea resurselor naturale importante, precum apa.

Secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer avertiza: "Alianţa nu îşi mai poate permite să fie o organizaţie plictisitoare! Acele zile au trecut, deoarece NATO nu mai poate funcţiona fără un serios sprijin politic, parlamentar şi public". De unde şi necesitatea de a comunica modern în vederea obţinerii sprijinului dorit pentru misiunile aliaţilor.

La Bucureşti, ministrul Mihai Stănişoară a declarat senin că la Ministerul Finanţelor s-au găsit fonduri pentru plata sporurilor militarilor. Pardon! Numai pentru voluntari şi subofiţeri. Ofiţerimea? Salariaţii civili? Dumnezeu cu mila! Nu s-au identificat încă resursele necesare pentru aceste două categorii de personal din Armata României.

Vestea bună pentru "talpa oştirii" este rodul intervenţiei preşedintelui ţării, care, la şedinţa de Guvern de la mijlocul lunii trecute a sugerat Ministerului de Finanţe să găsească soluţii pentru ca voluntarii şi subofiţerii să primească sporurile neplătite. Nici un cuvânt despre ofiţeri, doar aceştia nu au nici puşcă, nici cureaua lată...

Prin urmare, în timp ce în Capitala Alianţei miza principală este comunicarea, la Bucureşti cuvântul de ordine rămâne: "Mucles!". Informarea contribuabililor la bugetul apărării având un singur mesaj: "Bucuraţi-vă şi cu atât!". Cu precizarea că, în timp ce la Ministerul Apărării Naţionale, titularul acestuia nu a avut abilitatea să identifice alte fonduri ce puteau fi propuse pentru reducere, la Ministerul de Interne, omologul său nu s-a atins de veniturile salariaţilor!

S-a ajuns la această situaţie şi pentru că, vrând-nevrând, Armata României a rămas în ultimii ani fără... chip şi voce. Avea o emisiune săptămânală pe postul public de televiziune, cu un generic pe sufletul românului - PRO PATRIA? A fost scoasă din grila de programe, de Tudor Giurgiu, când se afla la cârma TVR. Pretextul? Eliminarea emisiunilor produse de diferite ministere. Exista o emisiune radiofonică cu un impact emoţional incontestabil în fiecare sâmbătă la postul public de radio? ORA ARMATEI a fost rasă cu acelaşi cinism, tipic celor care au ţinte bine precizate.

Anul trecut, un proiect viabil de lansare a unei Televiziuni Militare - pornit de jos în sus, spre disconfortul echipei ministeriale - a fost ucis în faşă, din considerente strict politice. Doar era evident cine urma să părăsească Palatul Victoria şi cine va mai rămâne la Cotroceni. Un post de televiziune pentru toţi cei care ţin la armata ţării era considerat de trecători decidenţi civili ca unul de... multiplicare a imaginii comandantului forţelor armate.

Acesta fiind nu doar un personaj extrem de mobil, prezent la principalele ceremonii militare din ţară şi din teatrele de operaţii, ci şi candidat, în 2009, la un al doilea mandat de şef al statului român.

Însă intenţia iniţiatorilor proiectului noii televiziuni era alta. Alinierea la standarde practicate de alţi aliaţi. În plus, ceea ce face Trinitas TV pentru credincioşi şi Biserica Ortodoxă, ar fi întreprins noul canal de televiziune pentru conaţionali şi Armata României. Doar există deja dotările necesare unui canal TV şi unui post de radio - ambele ale armatei. Acestea ar putea emite în scurt timp.

Din respect pentru adevăr trebuie precizat că actualul şef al Statului Major General i-a aprobat generalului Iordache Olaru să îi explice, la începutul anului 2008, unui secretar de stat atipic, cum funcţionează televiziunea militară în SUA. A fost ascultat şi... atât.

Doar pe timpul Tratatului de la Varşovia erau cumpărate aparaturi ultramoderne şi nefolosite pe timp de pace. După modelul sovietic. În NATO, televiziunile militare - de exemplu: americană, germană şi bulgară! - emit zilnic. Iar opiniile profesioniştilor militari contează pe micul ecran.
Şi pentru moralul lor.

Rămâne armata fără chip şi voce? Până când?...