x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Aş cumpăra de la magazinul mic de lângă mine, dar a dat faliment de mult

0
Autor: Ionuț Bălan 02 Apr 2021 - 07:56
Aş cumpăra de la magazinul mic de lângă mine, dar a dat faliment de mult


Eu am avut un magazin lângă mine, mic, se numea Mic.ro, dar nu mai e și în locul lui nu s-a mai deschis altul, de mulți ani. Așa că trebuie să cumpăr de la un magazin mare, de mai departe, unde se înghesuie clienţii când se scurtează programul. Mi-aș dori din nou prăvălii de cartier, unde să te îmbie din pragul ușii comersanţi cu perciuni sau bănci și asiguratori, care îți personalizează produsul de care ai nevoie. Ca pe vremea bunicului, când existau acțiuni la purtător și societăți anonime cotate la Bursă.

Din păcate, au dispărut croitoria, merceria și cizmăria. Geamgiul a murit înainte să-mi schimbe oglinda. În loc au apărut rețele de bănci și farmacii. Băncile au mai închis din sucursale și ar fi fost mai puține dacă creditau companii. Au cedat spațiile pentru săli de jocuri, păcănele, cum le zice. Cu toate astea, continui să doresc să cumpăr de lângă mine. Dar nu înțeleg cum oamenii achiziţionează fidel un produs considerat avantajos și când se obișnuiesc cu el nu-l mai găsesc.

Oare de ce în România tot ce-i bun se strică? Pentru că mediul economic, mai precis cadrul fiscal, se schimbă mereu, iar volatilitatea lasă loc pe piață doar afacerilor speculative. Asta e explicația pentru lipsa furnizorilor tradiționali.

De aceea, cine vrea să supraviețuiască trebuie să dea în client pentru a-și recupera taxele de protecție plătite clasei politice, fiindcă nu are cum să funcționeze potrivit filosofiei capitaliste a diviziunii muncii - eu îți fac servicii ție, tu, mie.

Dar tocmai pentru că întregul business e speculativ și afacerile autentice se evaporă nu suntem stabili macroeconomic. E neclar în ce sferă se va crea PIB-ul la anul, în condițiile în care apar sau dispar afaceri în funcție de contextul politic și de taxele aferente. Firește însă că toate acestea au un preț: încrederea în consum nu doar că e una dintre cele mai reduse din UE, ci și printre cele mai volatile.

Încrederea redusă are legătură cu șomajul - ca element de reglaj al productivității - după care gunoiul e băgat sub preș cu ajutorul migrației externe. Dar inflația - cea din întreaga economie, relevată de deflatorul PIB - se reaprinde în final ca urmare a productivității precare, deoarece șomajul are efect doar pe termen scurt. Forța de muncă s-a redus, paradoxal, și când au intrat investiții străine în România, imediat după intrarea în UE. Mediul economic nu le-a permis să se îndrepte spre sectorul productiv și atunci a trebuit să scadă consumul. Însă prețurile produselor tot cresc, căci nu avem ofertă internă. De unde se vede că bunăstarea n-a fost decât o majorare temporară de lichiditate.


Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de