x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Aşa cum ştim că ar fi dorit

0
Autor: Roxana Roseti 14 Noi 2010 - 00:00
"Încep, aşadar, în noua publicaţie, cea de duminică, a Jurnalului Naţional, cartea mea de memorii, «Viaţa lui Adrian Păunescu, povestită de Adrian Păunescu». Arheologia îşi scrie arheologul." Cu această frumoasă mărturisire îşi începea poetul naţional Adrian Păunescu, duminică, 19 iulie 2009, seria de amintiri, de mărturii extraordinare.

Perindate cu francheţea metaforei de excepţie în fiecare duminică. Şi continua poetul atunci, în primul episod al măiestrei arheologii: "De câte ori am încercat să-mi povestesc propria viaţă, am avut sentimentul că e prea devreme şi că lucrurile - deşi s-au petrecut - nu sunt definitiv aşezate. (...) În 1990, am pus pe hârtie câteva amintiri din viaţa mea. Prezentul tumultos urca, însă, autoritar în paginile mele (...). Am mai încercat să scriu în câteva rânduri povestea vieţii mele. M-am simţit ca un arheolog cutreierând prin propria memorie (...). Va trebui să înţeleg, într-o zi, şi să accept, că pasul mai mic, elanurile mai temperate, poftele mai măsurate şi imprevizibilităţile mai previzibile reprezintă propria mea bătrâneţe (...). Impulsurile de pe cartela de viaţă s-au împuţinat (...). De aceea, temător de uitare şi doritor de retrăiri, îmi provoc voluntar această arheologie." Iar noi, doritori de retrăiri şi profund neîncrezători în moarte, susţinem această arheologie, alături de fiica sa, Ana Maria Păunescu: "În ultima perioadă a vieţii sale, tatăl meu, Adrian Păunescu, a avut grijă să ne lase scrise, dintr-o prudenţă premonitorie, câteva episoade pentru rubrica sa din Jurnalul de duminică, pe care care le vom publica în următoarele săptămâni, aşa cum ştim că ar fi dorit, ca şi cum ar fi încă printre noi"...
Citeşte mai multe despre:   insolenţa de duminică

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de