Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ucraina sângerează, e rănită de moarte. În Răsăritul mereu aducător de primejdii, se trage cu mitraliera şi sunt arşi de vii oameni. De aici, de la noi, se aud bubuiturile armelor şi scâncetele răniţilor. Fiara războiului civil a fost întărâtată din nou şi urlă ca o apucată. Asurzitor. Înfricoşător. Americanii şi occidentalii îşi freacă mâinile a profit. Şi-au mutat interesul la marginea Imperiului Euroatlantic, după ce au întors pe dos Irakul, Egiptul, Tunisia, Libia, Siria… I-au învrăjbit, împuindu-le capul cu minciuna democraţiei, şi apoi i-au lăsat să se măcelărească în voie, pe terenurile petrolifere periculos de bogate. Terenuri al căror belşug îl râvneau de mult atacatorii şi pe care îl controlează acum. Pretextul încălcării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti este fluturat şi în Ucraina, ţara tampon între Est şi Apus. Ca să-ţi legitimezi crima împotriva unui stat ai nevoie de un suport popular. Câteva zeci de mii de aşa-zişi revoluţionari, ca la Kiev, şi lovitura merge strună. Nici nu contează că populaţia numără vreo 40 de milioane de suflete ! Importanţi sunt doar euromaidanezii, susţinuţi de afară. Ca-ntotdeauna, lovitura e urmată de contralovitură. Ucrainenii s-au divizat peste noapte în naţionalişti şi separatişti, dar în spatele lor sunt ruşii şi euroatlanticii, logistica e a lor. Abia astăzi îmi dau seama că un scenariu asemănător s-a încercat, prin 1990, şi la Târgu Mureş. Sigur, miza era infimă atunci. Noroc că autorităţile abia înjghebate la Bucureşti n-au muşcat momeala. Din nefericire, în vidul de putere creat la Kiev nu s-a mai găsit nimeni să îndemne la toleranţă şi consens. Putin şi Obama s-au prefăcut că negociază pacea la Geneva, dar în spatele cortinei fiecare îşi trimitea soldaţii în teritoriul belicos. Puşcaşii marini vin din Italia, de la bazele militare create prin declanşarea de către yankei a celei mai spectaculoase operaţiuni judiciare îndreptate împotriva clasei politice peninsulare. Fiindcă acţiunile penale desfăşurate în ceea ce s-a numit MANI PULITE au vizat de fapt obţinerea cu forţa a acordului autorităţilor italiene pentru încartiruirea militarilor americani în Cizmă. Experimentul, reuşit acolo, se repetă şi în România ultimilor ani cu politicieni de rang înalt încătuşaţi în uralele gitensteinilor şi nulandelor vinetici. Cu fiecare condamnare, numărul oştenilor încazarmaţi la Mihail Kogălniceanu şi Deveselu a sporit, iar independenţa şi suveranitatea României au devenit noţiuni lipsite de conţinut. Au căzut în desuetudine, limbajul diplomatic contemporan excluzându-le din protocolul miniştrilor de externe. Aşadar, e vremea să înţelegem de ce stăpânii planetari ne-au băgat în UE şi în tratatele lor nord-atlantice – aveau trebuinţă de un avanpost în coasta Rusiei. De un spaţiu pe care să-l controleze neîngrădit, părelnic condus de un preşedinte neaoş ales prin vot democratic. În realitate, centrul de comandă bicefală este la Washington şi Bruxelles. De aceea, disputa dintre palatele dâmboviţene, în chestiunea războiului ucraino- ucrainean este caraghiaosă. Nişte strigăte demagogice în campanie electorală, atât, fără putinţa de a-i influenţa câtuşi de puţin pe beligeranţi. Război au ba, Valahia n-are niciun cuvânt de spus şi nu contează în saloanele în care se poartă tratativele. Cine să-i asculte pe vasali ?
Rusul şi americanul se înjură de la distanţă, se ameninţă, se contrează economic, dar nu făţiş. De ce ar face-o, când, iată !, ucrainenii se omoară între ei, aşa cum s-a petrecut şi cu egiptenii, sirienii sau irakienii ? E rândul turcilor (mişcările de stradă de la Istanbul nu sunt întâmplătoare, şi nici arestările, şi nici atacurile la Erdogan, acuzat de corupţie, regia hollywoodiană se simte de la o poştă, pute rău !) Alt loc strategic în politica de forţă a jandarmilor planetari. Italia, România, Turcia… bazele militare ale barbarilor moderni. Cum or dormi asasinii care au pus la cale sfârtecarea atâtor ţări ?
