Ascensiunea semidocţilor

Au înflorit corcoduşii. În Bucureşti, oraşul nostru iubit, îmbâcsit de răutate şi mizerii, semnele primăverii par să treacă neobservate.

Avem de rezolvat în schimb toate problemele naţiunii care nu vor aduce nici un câştig nici la buzunar, nici la suflet. Cred că bucureştenii au ajuns în situaţia-limită a manipulării controlate în care se culcă şi se trezesc cu telecomanda televizorului în mână. Nu era de ajuns că stăteam până dincolo de miezul nopţii să urmărim la poveştile cu Elodia şi Ciumac. Am avut acum o noapte întreagă de nesomn pentru a şti în timp real dacă Gigi rămâne sau nu la zdup.

Nu am mirosit parfumul delicat al corcoduşilor, dar nici nu am amuşinat uriaşa şmecherie a arestării oierului din Pipera.

Cu o seară înainte puneam pariuri pe preţul corect al casei de lux a notăriţei Băsescu; încercam să anticipăm amploarea scandalului diplomatic declanşat de "Scrisoarea pierdută" a ministrului de Externe austriac venit la Bucureşti.

Peste astea, ca şi când nu erau destule castane fierbinţi din dosarul "Doi şi 1/4", apare şi asocierea de tip "Puiu Popoviciu" dintre Mircea Băsescu şi Academia de Ştiinţe Agricole.

Se adunau la sfat sindicatele să iasă în stradă pentru a recupera promisiunile neonorate. Se punea Guvernul pe strâns cureaua pentru că FMI dă, dar şi cere. Şomerii îşi iau lumea în cap; după ce termină urzicile vor sparge vitrinele.

Totul părea să explodeze în jurul lui Traian Băsescu. Familia lui devenise clan în doar câteva zile şi nimic nu părea că mai poate opri masa critică să determine prăbuşirea popularităţii preşedintelui.

Băieţii s-au mişcat repede în acea noapte. Procurorii, mereu garda trează a Cotrocenilor, au ordonat acţiunea. Nici nu se stinseseră televizoarele care îl aveau în cadru pe Mircea cel Tânăr, care evoca misiuni de colivari pentru ziariştii găozari, că "băieţii deştepţi" au apăsat pe buton. "Pe Gigi, pe el, pe mama lor."

Aşa se făcu, precum în basme, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Mascaţi, sirene, percheziţii lângă staulul mioarelor şi, în final, intrarea cu Gigi cu tot în curtea Poliţiei Capitalei. Reţinere, arest, proces.

Diversiune perfectă. Totul s-a uitat, stăm şi căscăm gura 24 de ore la telenovela "Gigi, din Pipera în Rahova". N-a mai fost loc deloc, deloc, nici o vorbă, nici un minuţel pentru subiectele cu Băseştii. Gigi le-a scos din scenă aşa, ca un prieten bun care-şi scoate amicul beat mort prin spatele cârciumii.

În ziua asta de răscruce am uitat cu totul că a fost Ziua Academiei, că la Caracal s-a redeschis Teatrul Naţional. N-au avut televiziunile timp de asemenea fleacuri. Iar noi ce dracu' facem? Uităm să tragem în piept parfumul florilor de corcoduş? Chiar ne-am tâmpit cu totul?

Comedia asta de doi lei ar muri de la sine dacă n-ar avea spectatori.

Teamă-mi este că numărul diplomelor false este atât de mare, încât alianţa semidocţilor a câştigat pariul cu România.

Vedeţi că florile acestea nu ţin chiar 29 de zile. Profitaţi, azi-mâine, cât vă dă voie domnul Gigi, că dacă iese nu mai rămâne nimic din marinar.

Să fim odihniţi pentru spectacol!