Bacaul este orasul care, mai mult decat Bucurestiul sau Timisoara, a reusit sa perplexeze o intreaga Romanie atipita in rutina alegerilor - trezita doar de pierderea celor cinci sectoare, de catre mult prea sigurii pe ei primari ai PSD.
Daca Bucurestiul nu a fost niciodata punctul forte al PSD-ului, nici macar pe vremea FSN-ului, orasele moldovenesti au avut drag de liderii social-democrati. Ion Iliescu este, pentru romanii din est, intruchiparea modestiei si omeniei - calitati pe care un moldovean stie sa le aprecieze. Adrian Nastase e, in mintea lor, fiul doar aparent risipitor al lui Ion Iliescu - prin urmare se bucura de simpatie si ingaduinta. Cine sta, vezi bine, sa asculte balivernele ziaristilor de la Bucuresti despre una sau alta dintre nereusitele Guvernului sau despre declaratiile - uneori neinspirate - despre promisiuni care sa-i motiveze pe oameni, taman in preajma alegerilor?
Ce s-a intamplat, totusi, pe fondul acestei stari de spirit, cu Dumitru Sechelariu, candidatul PSD pentru un nou mandat la Primaria din Bacau? Ce i-a scapat din vedere lui Seche, de un ingineras inventator de la PUR i-a luat fata?
Il stiu pe Dumitru Sechelariu de pe vremea cand abia isi incepuse afacerile in Bacau, cu firma Selena. Eu insami am beneficiat de statiile de autobuz omeneste amenajate, luminate, cu toaleta publica si chioscuri, din care sa-ti iei un suc, un biscuit, pentru a fi mai usoara asteptarea transportului in comun - pe veci precar.
Spunea, atunci, Sechelariu, oricui il intreba, ca toata copilaria i-a fost marcata de chinurile mamei sale care era mereu bolnava, din cauza ca ingheta in statiile de autobuz. Peste 200 de mii de
bacauani vibrau, in acele momente, cu omul de afaceri Sechelariu. Si toti il considerau unul de-al lor, ajuns mai sus, dar care nu va uita niciodata de unde a plecat si ii va ajuta pe bacauanii cu care a impartit aceleasi nevoi.
Iernile in Bacau sunt dure si lungi, despre ploile din toamnele bacoviene ce sa mai vorbim. Bacaul este, in cea mai mare parte a anului, un oras inchis. Lumina lui vine doar de la oamenii care, desi moldoveni get-beget, crescuti la sate cu tuica de perje (a se citi prune) si motroane (un fel de prune mai mari, de culoare verzui-galbuie) inca din fasa, sunt harnici si doritori de luminare.
Cum altfel am putea judeca faptul ca bacauanii au scoli si gradinite in fiecare cartier, daca nu chiar cate doua, pe alese. Sunt, de asemenea, la tot pasul, licee de toate profilurile, iar dupa Revolutie s-au infiintat si universitati care rivalizeaza cu cele din Iasi - centrul traditional universitar al Moldovei.
Cand Sechelariu s-a inrolat in PSD, bacauanii au tresarit usor, dar nu s-au panicat. Pana la urma, oricine e liber sa creada in ce doctrina pofteste, cat timp isi pastreaza intacte valorile personale de onestitate si compasiune pentru semeni. Plus ca bacauanii au pus dintotdeauna pret mai mult pe dezvoltarea economica a orasului decat pe tendintele politice.
Si pe vremea foametei lui Ceausescu, in Bacau exista o Avicola care hranea Bucurestiul si ii mai ramanea cate ceva si pentru localnici. Fabrica de Confectii ii imbraca si-atunci, si o face si acum, pe italieni, cea de incaltaminte la fel, nemaivorbind despre cele de lactate, mobila si avioane. Cei mai multi colegi de-ai mei de la Liceul de Aviatie erau din comunele judetului Bacau sau de prin Pascani, Onesti, Moinesti, chiar Suceava si Vatra Dornei.
Cu totii fugeau de saracie si se refugiau in Bacau - oras mic dar bogat. Si nici cu spiritul nu statea rau. O biblioteca municipala foarte bine dotata, un teatru mereu, plin pana la refuz, cu piese clasice si moderne in repertoriu, cinematografe si expozitii de pictura si sculptura. Iar unul dintre profesorii mei de limba romana, fara de care nu as fi intrat la facultate in Capitala, este cel mai bun din tara in studierea si traducerea din limbile arabe. Si e bacauan, nu alta!
Revenind in timpurile noastre si la intrebarea: "Unde a gresit Dumitru Sechelariu?" (il framanta si pe el, altfel nu ar fi atat de socat de faptul ca un "oarecare" de la PUR i-a furat dragostea bacauanilor), pot face urmatoarea observatie : Sechelariu de acum nu mai este cel de acum cativa ani.
Patronul Bacaului - chiar si in privinta fotbalului - e altul decat cel care construia adaposturi pentru amaratii care-si faceau veacul prin statiile de autobuz. Nu pista de carting pentru feciorul lui ma deranjeaza, ci suficienta pe care a imprumutat-o de la liderii PSD zonali - Iacubov si Hrebenciuc - la inceputul anilor â90 si ei oameni cu frica lui Dumnezeu, dar pe care banul si puterea i-au lasat fara constiinta.
Pusi doar pe sforarii si jocuri de culise, cei mai de frunte bacauani din politica i-au facut de ras pe moldovenii care, inset, insetisor si di loc, cum se crede despre ei ca reactioneaza, pana la urma au decis: nu mai vor sa fie confundati cu mafiotii, printisorii din afaceri si boierii din politica. Nu mai vor sa le fie rusine ca sunt condusi de un om care nu-i mai reprezinta - se vede asta si din votul masiv pentru candidatul PUR.
Revolutia din â89 nu prea i-a atins pe bacauani. Dar ei participa, acum, la un alt fel de revolutie - cea economica - din care sa dispara favoritismele pentru clanul Sechelariu. Oamenii de afaceri din Bacau vor sa prospere fara sa cotizeze bagaciosilor locali, cei din administratie vor sa fie lasati sa-si trateze corect clientii, justitia tipa dupa libertatea deciziilor, profesorii vor sa fie avansati pe criteriul competentei, nu de apartenenta la partidul care se crede in tot si in toate. Iar copiii vor si ei sa aiba sanse egale de afirmare, fara sa aiba nevoie de un tata la partid sau o mama la sindicat, ca pe vremuri. Iata care sunt greselile celui care, desi a pornit-o bine, a esuat lamentabil intr-o politica facuta pentru prieteni si nu pentru localnici. Iar prietenii stau mai mult pe la Bucuresti si Viena, nu le mai prieste aerul poluat de la Combinatul de Ingrasaminte.