Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Puţine fapte din ultimii 20 de ani au reuşit să stârnească atâta scârbă şi îngrijorare deopotrivă în rândul populaţiei precum măsura fără cap a desfiinţării spitalelor rurale şi orăşeneşti. Detestaţi oricum pentru că au tăiat pensiile şi salariile, în timp ce ei prosperă suspect aşezaţi la gura ţevii cu bani de stat, actualii guvernanţi ignoră efectele măsurilor pe care le iau. Ideea mai veche a preşedintelui Traian Băsescu de a reduce dramatic sursele de finanţare pentru sistemul medical românesc a devenit azi lege în toată regula. Revenim astfel la o apucătură mai veche, din vremuri fanariote şi comuniste, când vrerea strâmbă a unui singur om devine ordin de supuşenie pentru milioane de locuitori. Că vă place sau nu, acest lucru se întâmplă în România anului 2011, cu efecte din cele mai dramatice. Vedem zilnic un strigăt disperat al tinerilor, maturilor şi bătrânilor din satele şi oraşele ajunse de izbelişte portocalie. Medicul de acolo şi spitalul, aşa slab dotat cum era,
s-au transformat din unica speranţă de viaţă în certitudinea spulberării oricărei şanse. Attila, spaima sănătăţii, l-a băgat în faţă pe Raed Arafat, un personaj extrem de popular, una dintre puţinele garanţii ale unui act medical de calitate. Şi ce s-a întâmplat? Ca-n proverbul românesc, dacă te bagi în troacă te mănâncă porcii. Arafat, pe post de paratrăsnet al ungurului nepriceput şi încăpăţânat în prostie guvernamentală, a fost arătat cu degetul. Ca şi el pledează pentru actul inuman al desfiinţării spitalelor. Nimic mai fals. Raed Arafat este subsecretar de stat pentru medicina de urgenţă. Adică un coordonator naţional pentru proiectul SMURD şi cel de Ambulanţă. N-ar fi trebuit să răspundă el pentru mizeria lansată la apă de Traian Băsescu şi pusă în aplicare de Boc şi Cseke. Dar tehnica de tip comunist a evitării răspunderii a funcţionat şi aici destul de bine, fiind împins în faţă exact cel căruia trebuie să i se rupă gâtul de incomod ce e...
Lipsa totală de responsabilitate şi de sentimente umane a transformat România într-un câmp al răscoalelor spontane. Miliardarii PDL, UDMR şi UNPR n-au de unde să ştie cât de greu (chiar imposibil) îi este unui om de 70 de ani dintr-un sat să meargă la oraş să se trateze. În primul rând, e o serioasă provocare financiară. Dar, cum spune proverbul, bogatul nu crede săracul. În al doilea rând, trebuie să te îndrume cineva, să aibă grijă de tine, să te sprijine la greu. Cine o face pentru bătrânii bolnavi şi fără urmaşi? Se încalcă grav dreptul la asistenţa medicală minimă garantat de Constituţie. Dar ce mai reprezintă legea fundamentală pentru acest regim? O bucată de hârtie în care-şi ambalează „cărămizile” cu euro ce vin dinspre ANAF spre cele mai înalte centre de putere.
Pe fondul unui haos naţional fără precedent în toate domeniile, în PDL s-a declanşat o bătălie foarte dură pentru frâiele partidului. Arbitru şi jucător în acelaşi timp (ca în toate marile democraţii ale lumii...) este preşedintele Băsescu. El sprijină deschis candidatura lui Boc şi foloseşte prin intermediul acestui candidat şi banii de la bugetul de stat în acest sens. Zeci de milioane de euro zboară săptămânal către preşedinţii consiliilor judeţene sau primăriilor conduse de lideri locali ai PDL. Aceştia sunt atraşi ca musca la cozonac, stabilindu-se astfel un criteriu profund imoral în alegerea viitorului preşedinte al PDL. Mă întreb cât de inconştienţi pot fi delegaţii la viitoarea Convenţie Naţională a PDL încât să aleagă acelaşi personaj catastrofal, ce va duce cu siguranţă PDL la un scor cu o singură cifră. Răscoalele din zecile de comune şi oraşe, din cauza măsurii aberante a desfiinţării spitalelor, vor genera cât de curând efecte serioase în sondaje pentru Boc şi partid. Dar pentru ei nu contează decât să-şi umfle buzunarele acum.
Candidatul Vasile Blaga tace şi el complice la toate măsurile guvernamentale aberante, uitând că poate avea opinie proprie şi că trebuie sancţionate derapajele contracandidatului său. Fostul ministru de Interne se teme pentru vulnerabilităţile sale în privinţa averii sale şi a prietenilor săi. I-a fost arătat pisoiul mort Eugeniu Petrescu şi batista a căzut imediat pe ţambal. Dar când spune Elena Băsescu ceva, să fiţi convinşi că realitatea este exact pe dos. PDL are o şansă mult mai mare cu Vasile Blaga la cârma partidului, în perspectiva alegerilor din 2012. Dar controlul e infinit mai important pentru Băsescu decât interesul politic general din partid. Lansarea candidaturii lui Boc a umilit echipa lui Blaga prin sonoritatea numelor care-l susţin pe micul afon din Răchiţele. Umblă însă o vorbă prin partid că baronii au luat banii, iar votanţii simpli abia aşteaptă să-l trântească pe Boc. Se spune că Blaga controlează încă voturile delegaţilor simpli, care dau din cap când primesc un ordin şi votează cum vor ei, conştienţi că, dacă moare partidul, mor şi ei de foame. Frunzăverde, Berceanu şi Videanu ştiu de ce. Oricum, bâlbâiala continuă în plan guvernamental şi răfuiala zdravană din partid îi plasează pe acelaşi palier pe toţi actorii importanţi ai acestui meci pierdut deja de milioane de români. Vinovăţiile pentru ce trăim azi vor putea fi cu greu diferenţiate.
