In plin macel intelectual, in care doar Cartoon Network n-a facut breaking news pe plagiat, in care Universitatea Bucuresti a cazut in dilema Ligii lui Mitica (oare sa chemam academicieni straini sa arbitreze incaierarea dintre academicienii nosti?), un om a demontat acuzatia de masterat in numai cinci minute. Si, daca s-ar face sondaj, ar iesi ca l-a crezut tot esantionul reprezentativ. Chiar si cei care au uitat sa-si deschida televizoarele isi pot da seama ca performerul nu poate fi decat presedintele - singurul capabil sa parcurga un Cartarascu cu uluitoarea viteza de 200 de pagini/ 5 ani, singurul care inca mai lupta pentru ca scoala romaneasca sa scoata generatii eminente de chelneri. El a respins atacul dintr-o expiratie: Masterat? N-am!
Putea sa se opreasca aici si sa intre in cartea recordurilor. Dar exista riscul ca populatia, recent ahtiata dupa thrillere postuniversitare si telenovele cu Comisia de Etica, sa ramana cu impresia ca cv-ul sau incape pe un bilet de tramvai. Ceea ce nu e adevarat, ceea ce l-a lansat intr-un discurs din care rezulta ca practica pe obiecte foarte mari bate teoria impinsa pina la (scuzati exprimarea) doctorat. Adica. Ce master iti mai trebuie, cand tu de mic ai condus vapoare mari, iar mare ai avut in puterea ta o dihanie de 306 metri – cea mai lunga ridicata de prin partile noastre.
Concluzia vine de la sine: la viata lui, presedintele a ras tot. Victorie totala. Te simti neputicios: sa vrei sa-i repeti performanta si nu mai ai cu ce. E ca si cum campionul ar sarit peste stacheta, dupa care ar cara-o cu stacheta.