Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Absolut penibilă şi sfidătoare încăpăţânarea lui Traian Băsescu de a nu înţelege că, în folosul ţării, România trebuie să fie reprezentată la apropiatul Consiliu European de primul ministru, iar nu de el. Absolut jenant modul în care-l ţine la uşă pe premier, care - respectând o obedientă hotărâre a Curţii Constituţionale - i-a şi cerut un mandat în acest sens. Sunt mai multe şi întemeiate motive care demonstrează că şi de astă dată Băsescu îşi pune interesele şi ranchiunile personale înaintea intereselor naţionale.
La Bruxelles se vor discuta chestiuni vitale pentru viitorul Europei, implicit al României. În primul rând, Bugetul Uniunii pentru perioada 2014 - 2020, modul în care vor fi distribuite fondurile comunitare. Vor fi reluate discuţii şi pe alte teme esenţiale. Cum sunt Tratatul fiscal (state ca Marea Britanie sau Cehia nici nu l-au aprobat, spre deosebire de România, pe care Băsescu a angajat-o fără să aibă vreun mandat), sau acordurile privind o posibilă uniune bancară etc. Toate, fără excepţie, jalonând politica economică a statelor membre, decizia acestora în domeniile respective. Sens în care Traian Băsescu nu are nici cea mai mică prerogativă constituţională, nu are dreptul să decidă în numele României, nefiind nici şef de stat, nici prim-ministru - direct responsabil de administrarea ţării, a resurselor sale, de elaborarea politicilor economice - şi neavând nici un mandat, nici din partea Guvernului, nici a Parlamentului. Şi nedispunând nici de documentaţie, de personalul calificat necesar unor analize complexe şi susţinerii unor poziţii româneşti ferme.
S-ar duce iarăşi la Bruxelles nu neapărat mânat de rele intenţii, dar ca un câine surd la vânătoare. Mai mult, este imposibil de uitat că, uzurpând în anii trecuţi atribuţiile Guvernului Boc şi hotărând de unul singur evoluţia ţării, angajamentele internaţionale ale ei, comportamentul în cadrul UE, Traian Băsescu e direct responsabil de efectul devastator al unei politici bizuite doar pe o ştrangulare a populaţiei, fără un minimum de relansare economică, precum şi de ignorarea României în plan extern. Ca să nu mai insistăm şi asupra, dacă nu a cultivării, apoi a tolerării în ţară a unui regim clientelar şi abuziv, care - apar zilnic dovezi halucinante - se face vinovat de devalizarea Bugetului naţional, ba chiar şi a fondurilor europene.
Traian Băsescu nu are nici competenţa, nici îndreptăţirea constituţională (poate doar nu să decidă, ci să reprezinte ţara şi să semneze tratate, dar numai dacă acestea sunt negociate de Guvern), nici căderea morală de a se mai duce la Bruxelles. Unde doar ar vota cu ochii la frau Merkel, la degetul ei ridicat sau îndreptat în jos, potrrivit unor interese care adesea nu coincid cu ale României.
Între timp, tot se poartă isteria Apocalipsei, FMI - care a păpuşărit şi el cum a vrut regimul Băsescu-Boc - anunţă un posibil dezastru. În funcţie de cutremurele din Zona euro, economia României ar putea scădea cu 5%, leu s-ar deprecia cu 20%, iar accesul ţării pe pieţele financiare ar fi blocat. Reputaţi economişti resping un asemenea scenariu de iad. Ba, personal, mi-aş permite să observ că FMI pare a dori să ne întărească dependenţa de el, prin accesarea împrumutului stand-by (sunt bancheri şi le convine un debitor supus), precum şi să ne zorească spre privatizări oneroase şi cu cântec -aur, argint, cupru, mari companii de stat etc- pe care, spre disperarea lui Băsescu, guvernele Boc şi MRU n-au apucat să le bată în cuie.
