Băsescu şi Voronin, doi cocoşi musculoşi

Scănteia noului scandal a plecat de la acuza unor şpăgi pentru vize luate de funcţionari consulari romăni la Chişinău. Un mai mare neadevăr, crede preşedintele Băsescu, nici nu putea fi pronunţat. Virginitatea noastră morală a fost violată, maculată, pătănd cearşaful diplomatic al Bucureştilor. Păi se poate?! In consecinţă, preşedintele, proverbial prin subtilităţile sale diplomatice, s-a simţit indrituit să atace la baionetă.

Niciodată relaţiile dintre cele două Romănii, despărţite geografic de cărarea lichidă a Prutului şi politic de mari reziduuri de comunism sovietic, n-au fost mai reci decăt astăzi. Doi şefi de trib arţăgoşi, unul reconfirmat de curănd marinar, celălalt rămas ce a fost, adică general de miliţie, aruncă peste gărla subţire a graniţei vorbe grele, spre amuzamentul diplomaţiilor occidentale. Cei doi se comportă de parcă ar fi şefii unor mari puteri, săltănd peste găgălicea caraghioasă a conflictului istoricele lor frunţi de care atărnă responsabilităţi planetare. Fiecare stă cu fundul peste căte un buton roşu şi numai o minune face ca unul sau celălalt să nu declanşeze explozia nimicirii mondiale.


Romănii se ceartă oriunde. La New York, in noptea de Inviere s-au păruit sănătos pe stradă, in faţa singurei biserici ortodoxe cu slujbă in limba strămoşească. Diaspora romănă este proverbială prin dezbinare. De ce nu s-ar bate romănii şi acasă? Prilejuri se găsesc destule. Că ăla a zis ce a zis, că
ălălalt a replicat şi merită să-i turteşti muştucul şi aşa mai departe. Şi uite aşa, Podul de Flori de peste Prut, inaugurat cu atătea pupături şi strofe de căntec după 1990, s-a prăbuşit, locul lui fiind luat de un pod de gheaţă. O gheaţă peste care nu poţi trece. Dedesubt sunt copci ucigaşe şi bulboane care te trag in adăncuri.


Scănteia noului scandal a plecat de la acuza unor şpăgi pentru vize luate de funcţionari consulari romăni la Chişinău. Un mai mare neadevăr, crede preşedintele Băsescu, nici nu putea fi pronunţat. Virginitatea noastră morală a fost violată, maculată, pătănd cearşaful diplomatic al Bucureştilor. Păi se poate?! In consecinţă, preşedintele, proverbial prin subtilităţile sale diplomatice, s-a simţit indrituit să atace la baionetă. "Vom răspunde extrem de dur de data asta", işi anunţă el omologul, preşedinte de CAP la Chişinău. Adică, mă intreb eu, ce-o să-i facă? Aruncăm cu praştia peste graniţă cu găinaţ de vrabie?


Imi amintesc băţoşenia lui Hruşciov, fost tractorist mi se pare sau ceva de genul acesta, ajuns preşedinte al URSS in vremea războiului rece. "Le voi trimite americanilor atomica in ceaşca din care işi beau dimineaţa cafeaua." Dat dracului Hruşciov! Racheta sovietică era atăt de precisă, incăt nimerea fix caimacul yancheu. Armata Roşie işi tropăia măndră bocancii, iar mujicul rus plesnea de măndrie. Noi cu ce dracu il bombardăm pe Voronin? Fireşte, cu băţoşenia lui Traian Băsescu. Â


Replica de la Chişinău a fost lungă, mălăiaţă, scuzaţi, cufurită, amestec de Stalin, Hitler, şi cu un condiment de imperialism atribuit Romăniei. Demagogia imbelşugată a acestui ţar de la Chişinău, fost prim-secretar de raion, fost ministru de Interne al Republicii Sovietice Socialiste Moldova, s-a exprimat. Gălceava de ţaţe a celor doi (potolită se pare acum de consilieri) a reuşit să facă să săngereze din nou o rană. Rana adăncă a graniţei de pe Prut. Regulile europene ne invaţă să acceptăm cu inţelepciune chiar şi o fatalitate. Poate că timpul, cine ştie, va rezolva căte ceva.


Invidiem, nu o dată, diaspora ungurească pentru unitate şi solidaritate. Ii pizmuim pe evrei pentru formidabila lor ştiinţă de a-şi fi de folos unii altora oriunde s-ar afla in lume. Noi ne bumbăcim oriunde pe mapamond şi ne bumbăcim şi aici acasă. Rămaşi singuri la Polul Nord, la Ecuator sau pe Lună, ne vom omori unul pe celălalt. O vom face cu un imens tărăboi. Reuşim să ne ucidem visele, cu vorbe de ocară, aici, acasă, adică la Chişinău, aici, acasă, adică la Bucureşti. Acasă la Bucureşti, acasă la Chişinău. Răde ţarul adevărat, machivelicul şi in mod real musculosul Putin.


P.S. Un domn inginer din Cluj-Napoca imi trimite, supărat că nu am intrat in dialog pe căi electronice, o lungă, inteligentă şi alambicată epistolă. Ii răspund pe scurt acum. Părerea mea este că domnul Băsescu este departe de a fi Napoleon. Fireşte, există din toate timpurile o fascinaţie a liderului plecat de jos. Beethoven era fascinat de Napoleon. Atăt de tare, incăt scriind Simfonia a III-a i-a dat ca titlu "Bonaparte". Cănd a realizat insă că Napoleon este insetat de putere şi s-a autoproclamat impărat, a şters Bonaparte şi a scris nervos "Eroica". Celebra Simfonie a lui Beethoven dăinuie in timp cu acest titlu.