Becali, USL, România

În opinia mea cea mai substanţială demonstraţie a existenţei lui Dumnezeu a oferit-o Toma D’Aquino. O să rezum teoria sa. Spunea că omul nu poate să vorbească despre ceea ce nu există şi făcea diferenţa dintre concept şi noţiune. De exemplu foloseşti conceptul de Adevăr şi poţi afirma că este adevărat că omul moare sau că azi plouă ori e soare. La fel, foloseşti conceptul de Bine şi afirmi că e bine să-ţi iubeşti părinţii, Iubire înseamnă să-ţi iubeşti soţia, Frumos, frumos poate fi cerul înstelat. Singurul concept care nu are noţiune este perfecţiunea. Dar noi nu putem vorbi despre ceea ce nu există. Cum perfecţiunea nu poate fi găsită nicăieri în univers înseamnă că există Dumnezeu.

Când scriu rândurile astea mă gândesc la Gigi Becali şi la felul lui zgomotos de a-şi afirma credinţa. La aroganţa cu care îşi purta costumele, la ridicola încredere în sine. La felul în care voia să provoace mirarea şi adesea să jignească. La modul nestăvilit de a-şi manifesta felul de-a fi. Vorbesc la trecut pentru că sunt sigur că de pe data de 20 mai 2013 Gigi Becali, cel pe care-l ştim, one man show, nu mai există. Şi mâine dacă ar fi pus în libertate, nimic din nebunia lui nu şi-ar mai recăpăta strălucirea. Combinaţia aia de ipocrizie şi poezie avea un farmec aparte. Gata. S-a dus. A fost Gigi Becali un bun naţional? Da, în măsura în care a fost un foarte mare actor. A fost Gigi Becali un escroc? Justiţia a spus că da. A fost un mare circar? Da! Dar cu siguranţă a fost şi un om care, cu foarte multă putere, a readus în actualitate sentimentul de solidaritate, ideea de sacrificiu şi mândria de a fi creştin ortodox.

Mă tot gândesc, de o vreme încoace, că de când cu monitorizarea pe Justiţie şi discuţiile despre intrarea în Schengen la noi în ţară nu mai există decât pedeapsa cu închisoarea. Pe care o aşteaptă o grămadă de VIP-uri, aliniate, disciplinat, într-o coadă care avansează foarte repede.  Gigi Becali a fost membru al USL. O alianţă care-şi inventează probleme. Ca şi cum n-ar avea de condus o ţară. Exact ca Gigi Becali căruia i-a trebuit politică de parcă n-ar fi avut tot ceea ce îşi putea dori. La fel şi USL-ul. Dacă are 70% în Parlament nu e destul. Îi mai trebuie nişte probleme, pe care, fiindcă nu i le poate face amărâta de Opoziţie, şi le manufacturează în curte. Ei bine, acest USL este formaţiunea politică aflată la frâiele României. Instalată cu autoritate la conducerea căruţei. Asta pentru că milioane de români au avut încredere într-o alianţă între Dreapta şi Stânga politică. Acum USL vrea să ne demonstreze că am fost nişte fraieri. Că România nu poate beneficia de un climat de stabilitate şi normalitate aşa cum – declara el însuşi – Gigi Becali nu poate suporta să stea liniştit. Că dacă, de exemplu, e pace la Steaua îl apucă pe el pandaliile.

Cam atât...e ceva frumos şi trist în ţara asta. Spectaculos dar şi înspăimântător. Becali, USL, România. Dumneavoastră, eu. Până la urmă, Dumnezeu există! A demonstrat-o Toma D’Aquino.