Biblioteca pentru toţi

Contează, bineînţeles, ce citeşti, dar la fel de mult contează şi cum citeşti. Deşteptul citeşte Mersul trenurilor şi naşte idei, vi­ziuni şi sentimente, iar prostul vede doar kilometri şi nume de staţii.

Cele mai multe din romanele de di­nainte de 1990 nu pot fi înţelese de străini, oricât de bine ar fi traduse, pentru că au tot felul de subînţelesuri, apropo de viaţa ascunsă din comunism. Cine n-a trăit-o nu le pricepe, nu reacţionează la aluzii şi la trimiterile "subversive". Ro­ma­nele ar trebui să fie decodate într-o pre­faţă, să aibă instrucţiuni de folosinţă. Dar cine stă să memoreze limbajul relaţiilor deturnate de la naturalul uman al epocii comuniste, ca abia apoi să umble cu cheia la înţelesurile subiectului?

Nici tinerii României de azi nu au motive să le citească, decât poate din curiozitate sau cu un interes social, istoric ori literar aparte. Fuse şi se duse, cum spune o zicală, tocmai bună ca să ne igienizeze lecturile.

O serie de cărţi însă câştigă la profun-zime o dată cu trecerea timpului. Sunt ca nişte lăzi de zestre, în care generaţiile tot adună sens. Citind "Cel mai iubit dintre pământeni", nu am avut deloc sentimentul că recitesc o carte. Acum e pur şi simplu alt roman decât acela din prima ediţie. Atunci, în 1980, l-am citit deodată cu un public încins, plin de frustrări şi de disperări stând să explodeze. Astăzi îl citesc independent de stările celorlalţi zeci de mii de cititori ai ediţiei scoase de Jurnalul Naţional. Libertatea, democraţia vin cu această înlesnire supremă: o "Bi­bliotecă pentru toţi" e o dezlegare la interpretare pentru fiecare om în parte. Democraţiile vin cu dreptul la nuanţă, în tot ce suntem şi în tot ce trăim. Iar din nuanţă în nuanţă se poate întâmpla să citim aceeaşi carte şi să o pricepem complet altfel.

În anii - 1964-1969 - în care am urmat Filologia, la Universitatea din Bucureşti, vremurile deveniseră prielnice pentru o studenţie luminată, cu acces la adevărul cărţilor. Prinsesem un culoar de idei norocos, numai că profesorii mei de teoria literaturii, adică de înţelegerea a ceea ce citeam, erau nişte neisprăviţi. Doi mărginiţi, care se slujeau de nişte ma­nuale din 1953, puţind a ideologie bolşevică, ca să ne explice romanele anilor 1964-1969. Ce absurditate! Explicaţiile se adaugă cu timpul. Un român de la 1900 n-ar înţelege nimic din "Cel mai iubit dintre pământeni", dar un român din 2009 înţelege mai mult decât unul din 1980 şi mult mai mult ca unul din 1953. Timpul înapoi scade din sens, timpul înainte adaugă. Sunt cu adevărat bune numai acele romane din literatura noastră care permit un permanent adaos de sens, care se deşteptăţesc o dată cu lumea. O "Bibliotecă pentru toţi", e una pentru toţi cei care se modifică în bine la minte, pe măsură ce trece vremea. Se cheamă bibliotecă, dar de fapt e tezaur naţional şters niţel de praf.