Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Profesorul doctor Leon Dănăilă este un nume lăudat de chirurgia mondială, a scris tratate despre creier traduse în multe ţări, a operat de peste 60 de ani suferinzi cu creierul bântuit de cancere, reîntorcând de pe hotarul morţii vreo patruzeci de mii de bolnavi. Nu a iubit banii, a vrut să-şi vândă apartamentul modest pentru a-şi edita ultima carte scrisă de el despre neurochirurgie. Se află în sala de operaţie zi-lumină şi toată lumea îi ştie părul alb răvăşit ca al lui Einstein, costumul demodat şi Dacia rablagită. Nu a uitat niciodată comuna de oameni cumsecade care-şi educă fiii să dea bună ziua şi necunoscuţilor şi s-a mândrit cu Bucovina natală. „În vacanţe îl ajutam pe tata la munca din câmp, când dădea prima zăpadă o simţeam la degetele picioarelor prin bocancii găuriţi. Şi când am ajuns academician, îi spuneam tatei sărut mâna”. Nu numai veşnicia s-a născut la sat, în familiile de ţărani s-a născut şi ambiţia copilului de a învăţa şi a ajunge cât mai sus prin muncă şi neodihnă. Marii cărturari ai ţării nu s-au dezis niciodată de lumea satului unde au deschis ochii spre viaţă. Octavian Paler povestea că ziua decisivă a destinului a fost când tata l-a anunţat că în dimineaţa următoare vor merge cu trenul la oraş să-l înscrie la şcoală înaltă. Nu concepea Paler să abandoneze poienile unde se ducea cu mioarele şi asculta zumzetul albinelor, aşa că s-a hotărât să fugă în miezul nopţii cu o desagă. Când a escaladat gardul din fundul grădinii, a auzit glasul tatălui promiţându-i 43 de lei dacă merge la şcoală în oraş; nici la maturitate nu a înţeles de ce 43 de lei. O mare avocată, Ana Maria Diculescu, a povestit în emisiunea mea cum mama ei olteancă fără de carte venea ruptă de muncă de la câmp şi o punea să-i spună lecţiile, o certa dacă turuia, doar din intonaţie o bănuia dacă a învăţat mai netemeinic. Tatăl ei îşi lega pantalonii cu o sârmă, n-avusese bani de curea, se duseseră toţi banii pe o combină mică. Strălucitoarea avocată, după pledoarii, le dădea în fiecare seară telefon părinţilor, o întărea vorbirea lor de ţărani.
Citește pe Antena3.ro
