x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Bocancii găuriţi ai copilului de ţăran

0
Autor: Florin Condurateanu 30 Aug 2016 - 08:05
Bocancii găuriţi ai copilului de ţăran


Profesorul doctor Leon Dănăilă este un nume lăudat de chirurgia mondială, a scris tratate despre creier traduse în multe ţări, a operat de peste 60 de ani suferinzi cu creierul bântuit de cancere, reîntorcând de pe hotarul morţii vreo patruzeci de mii de bolnavi. Nu a iubit banii, a vrut să-şi vândă apartamentul modest pentru a-şi edita ultima carte scrisă de el despre neurochirurgie. Se află în sala de operaţie zi-lumină şi toată lumea îi ştie părul alb răvăşit ca al lui Einstein, costumul demodat şi Dacia rablagită. Nu a uitat niciodată comuna de oameni cumsecade care-şi educă fiii să dea bună ziua şi necunoscuţilor şi s-a mândrit cu Bucovina natală. „În vacanţe îl ajutam pe tata la munca din câmp, când dădea prima zăpadă o simţeam la degetele picioarelor prin bocancii găuriţi. Şi când am ajuns academician, îi spuneam tatei sărut mâna”. Nu numai veşnicia s-a născut la sat, în familiile de ţărani s-a născut şi ambiţia copilului de a învăţa şi a ajunge cât mai sus prin muncă şi neodihnă. Marii cărturari ai ţării nu s-au dezis niciodată de lumea satului unde au deschis ochii spre viaţă. Octavian Paler povestea că ziua decisivă a destinului a fost când tata l-a anunţat că în dimineaţa următoare vor merge cu trenul la oraş să-l înscrie la şcoală înaltă. Nu concepea Paler să abandoneze poienile unde se ducea cu mioarele şi asculta zumzetul albinelor, aşa că s-a hotărât să fugă în miezul nopţii cu o desagă. Când a escaladat gardul din fundul grădinii, a auzit glasul tatălui promiţându-i 43 de lei dacă merge la şcoală în oraş; nici la maturitate nu a înţeles de ce 43 de lei. O mare avocată, Ana Maria Diculescu, a povestit în emisiunea mea cum mama ei olteancă fără de carte venea ruptă de muncă de la câmp şi o punea să-i spună lecţiile, o certa dacă turuia, doar din intonaţie o bănuia dacă a învăţat mai netemeinic. Tatăl ei îşi lega pantalonii cu o sârmă, n-avusese bani de curea, se duseseră toţi banii pe o combină mică. Strălucitoarea avocată, după pledoarii, le dădea în fiecare seară telefon părinţilor, o întărea vorbirea lor de ţărani. 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de