Borcea şi Becali îşi bagă şpiţul în selecţia lui Lucescu

România a jucat sâmbătă la Paris, cu Franţa. Miercuri are de susţinut la Bucureşti meciul cu Austria. După egalul cu francezii, care a confirmat ratarea unei calificări anunţate cu mult timp înainte, s-au conturat premisele pregătirii în linişte a meciului cu austriecii. Pentru că un eventual succes în meciul de miercuri este foarte important, chiar dacă el nu ne mai repară în clasamentul grupei. Victoria cu Austria ne-ar ajuta să ne plasăm în cea de-a doua urnă valorică la tragerea la sorţi a grupelor preliminarii pentru viitorul campionat european, poziţie deloc neglijabilă. Interesul pentru acest obiectiv secundar, dar şi posibilitatea oferită selecţionerului de a proba noi soluţii în ideea reconstrucţiei echipei, ar fi putut constitui motive temeinice care să determine aşteptarea meciului cu Austria într-o linişte de bun-simţ. Folosesc condiţionalul optativ, deoarece numai de bun-simţ nu pot fi bănuiţi poluatorii fotbalului nostru cel băştinaş. Şi atunci, de unde atâta linişte când meciul cu Franţa, aşa cum a fost el, a băgat borhot în troaca asupra căreia grohăitorii s-au repezit cu o poftă devoratoare.

Cristi Borcea şi Gigi Becali, doi dintre marii suferinzi ai campionatului intern, l-au luat la ţintă pe Răzvan Lucescu. Le ţine trena şi Adrian Mititelu. Discursul lor de oameni supăraţi pe viaţă ar fi mai corect dacă l-ar înjura de mamă pe selecţionerul care nu prea i-a băgat în seamă. Numai că, după ce s-au încălţat de friptură şi s-au proptit în aroganţe de Dorobanţi, mapeţii au renunţat la limbajul care i-a consacrat. Le pute înjurătura neaoşă. Fug de ea ca dracul de tămâie şi se reped ca-curca-n-crăci în pretinse competenţe fotbalistice. Borcea şi Becali îşi bagă şpiţul în selecţia lui Răzvan Lucescu. De ce? Simplu! Pentru că Răzvan n-a convocat la grămadă fotbalişti de la Dinamo şi de la Steaua. Reproşul ar fi întemeiat dacă întâmplarea ar fi fost plasată cu mulţi ani în urmă. Atunci când naţionala se făcea pe scheletul unor echipe puternice cum au fost, pe rând, Steaua, Dinamo sau Universitatea Craiova. Numai că, între timp, lucrurile s-au mai schimbat. Şi s-au schimbat tocmai pentru că aceşti contestatari ai lui Răzvan Lucescu au reuşit să facă de ocară istoria unor echipe valoroase.

Corifeii din liga lui Mitică ar urla ca turbaţii pe pustiu dacă în joc nu ar intra coriştii scandalurilor din fotbal. Mulţi dintre cei care dau sonorul spurcăciunilor la maxim acţionează cu o duioasă inconştienţă. Unii dintre aceştia se erijează în apărători ai lui Răzvan Lucescu, dar nu reuşesc decât să-i facă şi mai mult rău acestuia. Un singur exemplu este edificator. Becali s-a folosit de numele lui Piţurcă pentru a-l ataca pe Lucescu. Fraierii au tras concluzia că "Piţurcă, chiar dacă nu a ieşit cu declaraţii publice, are de plătit poliţe". Nimic mai fals. Meseriaşii se respectă între ei, chiar dacă uneori au opinii diferite. Piţurcă declara, pe vremea când era selecţioner, că discuta cu Răzvan, care era antrenor la Rapid, despre naţională. Tot Piţurcă este unul dintre cei care au votat pentru aducerea lui Răzvan Lucescu la naţională, chiar dacă el era cel îndepărtat de pe post. Iar Piţurcă nu are nici o vină atunci când Becali îl laudă pentru a-l şicana pe Lucescu. Doar necunoaşterea adevărului generează scenariile aberante promovate de ţuţării aberaţiei fără limite.