Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CFR le-a încărcat deja nota de plată contabililor de la UEFA. Victoria clujenilor împotriva adunaţilor de la FC Basel e reală, e de frumoasă bucurie şi, pe deasupra, mai este şi plătită. Să fie primit! Şi să fie cu repetiţie! Fiindcă orice vitaminizare a bugetelor de criză mai linişteşte respiraţia.
Iar în liniştea asta de inspiraţie europeană poate îşi mai drege şi Clujul, CFR-ul din Cluj, călcătura şchioapă din campionat. M-aş bucura. M-aş bucura pentru CFR, dar şi pentru alte echipe cu rezultate sub posibilităţi. Pentru că, la ora actuală, clasamentul are subrezenia iluziei. Pentru că acest clasament al momentului este uşor perisabil, este făcut din rezultate întâmplătoare. Iar competiţia în care întâmplarea îşi face de cap nu recomandă echipe şi jucători pentru performanţa autentică. Doar aşezarea logică susţine pariul perspectivei şi de aceea mai spun încă o dată, pentru a evita vreo prezumtivă confuzie în descifrarea mesajului, că victoria CFR-ului m-a aşezat într-o stare de bine temeinic motivată. Aş putea vorbi şi despre o altă motivaţie a acestei stări de bine. O motivaţie oarecum mai frivolă, dar pe care nu îmi este jenă s-o afişez. Mă bucur şi pentru ceea ce i s-a întâmplat lui Sorin Cârţu. Olteanul ăsta m-a încărcat cu o doză apreciabilă de simpatie. Prin nebunia frumoasă a jucătorului care a fost şi prin revenirile la fel de frumoase din nebuniile care-l cutreieră atunci când ratează ca antrenor pe mâna altora.
Subiectivismul care răsfaţă relaţiile amicale dintre mine şi Sorin Cârţu nu depăşeşte graniţa rezonabilităţii. N-am să susţin acum, în orbire neghioabă, vreun merit absolut al lui Sorin Cârţu în victoria pe care CFR Cluj a obţinut-o împotriva celor de la FC Basel. A fost doar un botez reuşit pentru Sorin Cârţu. Un botez care are şi meritul de a-i ţine la distanţă pe guţanii făcuţi din clişee tembele, pe aceia care stăteau la pândă şi care abia aşteptau un eşec pentru a ne ţine ei prelegeri savante pe tema autobazei, autobază inventată cândva ca scuză tot de un frânar al fotbalului căruia Cârţu i-a dat peste nas.
Ca antrenor care s-a urcat în tren din mers, Sorin Cârţu nu putea avea intervenţii decisive la echipă. Singurele responsabilităţi asumate au fost alcătuirea formaţiei şi reacţiile faţă de informaţiile pe care jocul propriu-zis i le-a oferit pe parcursul partidei. Ionuţ Rada, prin marcarea primului gol, a fost unul dintre fotbaliştii care au confirmat inspiraţia antrenorului în alcătuirea formaţiei. Dar, în trecerea timpului, confirmarea lui Cârţu ca antrenor al CFR-ului trebuie argumentată solid. Iar dacă starea de bine care creează confortul suporterilor clujeni la ora actuală îşi va menţine valabilitatea şi atunci când bobocii vor fi buni de pus pe varză, Sorin Cârţu va putea reduce semnificativ doza de calmante. Abia atunci Arpad Paszkany, cel care deocamdată încasează de la UEFA, va fi bun de plată.
Citește pe Antena3.ro
