Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Notorietatea planetară face parte din fişa postului Suveranului Pontif. Popularitatea instantanee a noului Papă ţine, însă, aproape de miracol. Sau, de un marketing genial.
Cardinalul de Buenos Aires nu figura printre favoriţii acestui conclav. Numele său nu apărea pe lista scurtă a “papabililor”, întocmită din vreme de specialiştii în culisele Vaticanului. În redacţiile din lumea întreagă, fişele altor prinţi ai Bisericii fuseseră pregătite pentru breaking-news-ul de după apariţia fumului alb.
Un murmur de nedumerire a străbătut mulţimea adunată în Piaţa San Pietro la auzul tradiţionalului “Habemus Papam”. În afara Argentinei (şi a unor înalte cercuri eclesiastice), Jorge Mario Bergoglio era, până miercurea trecută, un ilustru necunoscut. Au fost, însă, suficiente câteva minute pentru ca lumea întreagă să i se aşeze la picioare. Şi nu mă refer la credincioşii îngenunchiaţi în rugăciune, ci la uriaşul val de încredere şi simpatie pe care Papa Francisc a reuşit să-l stârnească chiar şi în afara comunităţii catolice. Pentru aşa ceva, carisma e cu siguranţă necesară. Dar nu e suficientă. “Succesul” global al noului Pontif se sprijină pe un discret dar foarte puternic eşafodaj simbolic.
Încă înainte ca Sfântul Părinte să apară în balconul palatului papal, liniile de forţă ale legendei sale fuseseră deja enunţate. O dată cu numele ales. Un nume complet nou în lunga listă a urmaşilor Sfântului Petru. Pentru prima dată în ultimii 500 de ani, un Papa îndrăzneşte cifra I. A deschizătorilor de drum. Apoi, referinţa la Francisc din Assisi, patronul săracilor şi al dezmoşteniţilor, conturează limpede mesajul noului pontificat. Câteva fotografii – puţine, dar tulburătoare - întăresc imediat acelaşi mesaj: cardinalul Bergoglio sărutând picioarele unui copil ţintuit într-un scaun cu rotile, sau – mirarea mirării! – circulând relaxat cu metroul! Un detaliu cu pantofii săi uşor scâlciaţi evocă antitetic predilecţia predecesorului său pentru roşul Versace... Gradarea e perfectă.
Papa Francisc mizează pe simplitate, pe firesc, pe lipsă de emfază. Aduce suflul proaspăt de care Biserica avea atâta nevoie. Cât e har şi cât e PR nici nu mai contează...
