Ca la cinema

Se spune că este din ce in ce mai greu să te duci la cinema, sălile sunt din ce in ce mai mici, iar numărul redus de spectatori (la ore rezonabile) aduce sunetul din sală la nivele insuportabile. Lipseste materialul uman şi textil care să absoarbă zgomotul generat pe ecran, chipurile eroilor nu sunt deloc convingatoare. Şi asta mai ales atunci cand este vorba de oameni de ştiinţă, personaje care ar trebui, intr-o lume ideală, să starnească un maximum de interes. Dar nu e aşa.

Se spune că este din ce in ce mai greu să te duci la cinema, sălile sunt din ce in ce mai mici, iar numărul redus de spectatori (la ore rezonabile) aduce sunetul din sală la nivele insuportabile. Lipseste materialul uman şi textil care să absoarbă zgomotul generat pe ecran, chipurile eroilor nu sunt deloc convingatoare. Şi asta mai ales atunci cand este vorba de oameni de ştiinţă, personaje care ar trebui, intr-o lume ideală, să starnească un maximum de interes. Dar nu e aşa.

Probabil că savanţii au apărut pentru prima oară pe ecrane in 1902. Erau nişte astronomi bărboşi şi destul de sobri, lansaţi cu ajutorul unui tun spre Lună. Ei nimeresc in ipoteticul ochi al astrului noptii. E vorba, desigur, de filmul lui George Melies "Voyage dans la Lune". Satelitul nostru natural a inspirat conceptul de numărătoare inversă in "Frau im Mond", realizat de Fritz Lang in 1929. Detaliu plăcut, unul dintre scenarişti este savantul sibian Hermann Oberth. Tot Fritz Lang concepe primul savant, cel putin excentric, din istoria cinematografului, C. A. Rotwang, ciufulit, cu halat alb, o privire cam tulbure şi o proteză mascată de o mănuşă de piele neagră, creatorul femeii robot din "Metropolis". Vi se pare cunoscută imaginea? Nu e de mirare. Aşa arăta faimosul personaj din filmul cu cel mai lung titlu propus pentru un Oscar: "Dr. Strangelove sau cum m-am invăţat să nu mai am griji şi să iubesc bomba". Peter Sellers (in mai multe roluri) suferă de sindromul braţului anarhic (diagnostic real in neurologie!) şi in postura sa de savant nu-şi poate opri braţul să se ridice intr-un salut nazist.

Gurile rele susţin că Dr Strangelove este bazat, măcar in parte, pe faimosul Wernher von Braun, creatorul rachetelor V-1 si V-2 din al doilea razboi mondial, cu multe victime in Anglia vremii. El avea să devină constructorul principal al rachetei Saturn-V, cea care i-a dus pe americani pe Lună. Tot el a fost consultantul lui Walt Disney pentru filmul "Ţinta mea - stelele". Un critic maliţios propunea un subtitlu: "Dar uneori nimeresc Londra". Marele Einstein a fost maltratat in repetate randuri pe ecranele cinematografelor. Ochii săi au fost folosiţi ca model pentru cei ai lui "ET" (Spielberg, 1982), fruntea pentru Yoda (Star Wars, 1980), iar podoaba capilară pentru Dr. Emmet Brown din seria "Back to the Future".

De regulă, savanţii din filme sunt bărbaţi care joacă roluri negative, doar 11% dintre rolurile de oameni de ştiinţă pot fi calificate drept acceptabile sau pozitive. In condiţiile acestea, nu e de mirare că un sondaj de opinie efectuat in Marea Britanie a ajuns la deloc surprinzatoarea concluzie că savantii favoriţi ai publicului sunt Dr. Bunsen Honeydew şi asistentul său Beaker, din "The Muppets", urmaţi la mare distanţă de Mr. Spock, din "Star Trek", şi de Dr. Evil, din seria "Austin Powers". Şi dacă tot vorbim de statistici, doar o cincime a savanţilor din filmele produse intre 1929 şi 2003 sunt femei, aproape toate tinere şi frumoase, deşi unele poartă ochelari. O exceptie, microbioloaga intre doua varste din "Andromeda Strain". Exemple clasice, frumuseţi ca Suzanne Pleshette (rol episodi in "Păsările" lui Hitchcock) in "The Power", alături de cel mai bronzat gigolo posibil, George Hamilton, sau Raquel Welch in "Călătoria fantastică". In 1944, Greer Garson, evident tanără, suplă şi arătoasă, este propusă pentru Oscar in rolul Mariei Curie, fără ochelari, deşi savanta purta ochelari. Detalii...

Putine roluri de savanti au fost răsplatite cu premii Oscar, Frederic March, in 1931, pentru "Dr. Jekyll and Mr. Hyde" şi Paul Muni, "Louis Pasteur", in 1936. Filmul "A Beautiful Mind", in care Russel Crowe joacă rolul unui matematician paranoid, a primit si el un Oscar, in 2002. Un actor cu o filmografie impresionantă, ca Donald Pleasance, care a jucat alături de Raquel Welch in filmul menţionat mai sus şi intr-un film din seria James Bond, "Nu trăieşti decat de doua ori", cu un palmares inegalabil de roluri negative, mai ales de oameni de ştiinţă, nu s-a bucurat de distincţii deosebite.

Ştim prea bine, viaţa imită arta. La aproape douazeci de ani după premiera unui film al lui Hitchcock, "Perdeaua sfaşiată", ideea savantului interpretat de Paul Newman, inventatorul unui imbatabil sistem antinuclear, era preluată de preşedintele de atunci al Statelor Unite, Ronald Reagan, care işi anunţa iniţiativa strategică defensivă, cunoscută mai apoi sub numele de Războiul Stelelor. A ramas pană astăzi o simplă ficţiune, bună doar in filme.