x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Problema industriei noastre de armament: are ținta, dar n-are pușca

Problema industriei noastre de armament: are ținta, dar n-are pușca

de Adrian Stoica    |    22 Mai 2026   •   00:05
Problema industriei noastre de armament: are ținta, dar n-are pușca
STS va lansa o platformă digitală destinată strict companiilor românești pentru accesarea Programului SAFE

Guvernul va lansa o platformă digitală destinată strict companiilor românești pentru accesarea Programului SAFE

Într-o perioadă în care România se pregătește să utilizeze 16,68 miliarde de euro din Programul SAFE (Programul Security Action for Europe), iar 9,5 miliarde vor fi direcționați către înzestrarea armatei și 2,4 miliarde de euro pentru dotarea Ministerului de Interne,  industria națională de apărare va fi ocolită de acești bani. Deși ministrul Apărării, Radu Miruță, susține sus și tare că circa 60% din viitoarea producție va fi realizată în țară, sindicatele din industria de apărare spun exact contrariul. Totuși, Guvernul vrea să asigure o transparență în atribuirea contractelor pentru industria românească de apărare și va lansa o platformă unde se vor întâlni cererea din programul SAFE și oferta firmelor românești. Potrivit lui Constantin Bucuroiu, președintele Alianţei Sindicatelor din Industria Apărare, Aeronautică și Navală (ASIAAN), viitoarea platformă va fi accesibilă strict companiilor românești certificate pentru producția militară.

Anunțul privind lansarea acestei platforme a fost făcut ieri de reprezentanții Cancelariei prim-ministrului în cadrul unei întâlniri pe care au avut-o cu sindicaliștii ASIAAN și reprezentanți ai Serviciului Special de Telecomunicații (STS). De altfel, platforma este realizată de către STS și, după cum a declarat pentru cotidianul Jurnalul Constantin Bucuroiu, ea ar urma să devină operațională de la 1 iunie. Pe de altă parte, sindicatele au cerut în cadrul întâlnirii să se definească foarte clar ce înseamnă procentul de 60% invocat de către ministrul Apărării referitor la participarea industriei românești de apărare la Programul SAFE, pentru că altfel ne vom alege doar cu integrarea unor produse pe liniile noastre de producție, iar acest lucru va însemna cel mult o participare de 20% la programul comunitar de apărare. „Această platformă înseamnă un pas înainte pentru transparentizarea Programului SAFE, iar noi am cerut ca ea să fie lansată cât mai repede, urmând ca pe parcurs să fie îmbunătățită în funcție de notificările primite. Dacă vom sta să rezolvăm toate notificările, și cu siguranță vor fi foarte multe, ne vom bloca foarte mult timp, a mai spus liderul sindical. 

 

Băncile, acuzate de blocaje

În același context al accesării fondurilor din Programul SAFE de către companiile românești, reprezentanții ASIAAN au transmis și o scrisoare președintelui României, Guvernului, Parlamentului și partidelor politice în care avertizează că modelul după care funcționează industria națională de apărare nu mai poate funcționa. Astăzi, multe întreprinderi din sector se confruntă cu refuzuri la deschiderea de conturi, cu blocarea plăților, cu lipsa liniilor de credit. „Formal, vorbim despre politici de conformitate. În realitate, este un refuz de a deservi o activitate legală, autorizată, care deține toate licențele și avizele de export necesare. În aceeași categorie de risc ajung puse producția legală de armament și traficul ilegal de arme”, arată liderul sindical. El spune că au fost cazuri deja cazuri în care o întreprindere cu contracte de stat nu a reușit să efectueze o plată tocmai pentru că banca a considerat sectorul cu risc înalt.

 

Cum arată realitatea din fabricile de armament

Pentru a înțelege mai bine realitatea din fabricile românești de armament, Constantin Bucuroiu le face oficialilor statului român și o scurtă prezentare pe care o redăm mai jos integral:

„Într-una dintre uzinele din sistemul industriei de apărare, peste șaptezeci–optzeci la sută dintre utilajele cu comandă numerică au fost fabricate la sfârșitul anilor 70 – începutul anilor 80. Multe au peste patruzeci de ani. Vibrează, se opresc, se strică. Inginerii și muncitorii scot din ele tot ce se mai poate, dar, în fapt, vorbim de tehnică proiectată pentru alte standarde, nu pentru cerințele NATO de astăzi privind precizia și fiabilitatea.

Pe liniile de pulberi și muniții, opririle accidentale au devenit aproape o rutină. Fiecare astfel de oprire nu înseamnă doar pierdere de venit pentru oameni și penalități pentru întreprindere. Înseamnă întârzieri la livrările către Ministerul Apărării Naționale, înseamnă întrebări legitime despre încrederea în producătorul român. Înseamnă un risc real la adresa capacității de luptă.

În același timp, vârsta medie a muncitorilor și a inginerilor crește. Tinerii aleg alte sectoare sau pleacă în străinătate, unde văd utilaje moderne, salarizare competitivă și respect pentru profesia lor. Noi, sindicatele, spunem deschis: nu îi vom putea păstra pe acești oameni doar cu apeluri la patriotism. Sunt necesare linii noi, investiții reale și o perspectivă clară”.

 

Ce solicită ASIAAN

În primul rând, garantarea prin lege a accesului industriei de apărare la servicii bancare. Astfel, dacă o uzină deține licențele necesare, avizele ANCEX și respectă legislația, o bancă nu trebuie să poată refuza deschiderea unui cont sau derularea unor plăți doar pentru că activitatea este considerată sensibilă. În opinia sindicatelor este nevoie de o normă clară: băncile sunt obligate să deschidă conturi și să proceseze operațiunile întreprinderilor din industria de apărare, iar Banca Națională a României trebuie să aibă instrumente pentru a sancționa refuzurile sistematice.

În al doilea rând, se solicită introducerea unor excepții ecologice rezonabile și clar definite pentru industria de apărare. „Nu spunem că protecția mediului nu este importantă. Spunem că, într-un context în care statul se pregătește pentru riscuri militare reale, a cere unei uzine de muniții să petreacă un an sau un an și jumătate în proceduri de evaluare de mediu pentru a porni o linie critică nu înseamnă protecția naturii, ci paralizie. Dacă, Doamne ferește, izbucnește un conflict, aceste documente nu vor mai interesa pe nimeni. Întrebarea va fi una singură: există sau nu există muniție? Există sau nu există pulberi?”, avertizează ASIAAN în scrisoarea sa.

În același timp, în Franța și în Polonia, proiectele din industria de apărare beneficiază deja de proceduri accelerate, în baza articolului 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care permite statelor membre să se abată de la regulile pieței interne pentru a proteja interesele esențiale de securitate. „De ce în România acest lucru încă nu este posibil? Vă cerem să introduceți în legislația națională excepții ecologice clare pentru capacitățile de producție din industria de apărare, recunoscute ca fiind critice pentru securitatea națională”, este o altă solicitare formulată de sindicatele din apărare.

 

Paralizia decizională la întreprinderile de stat 

Astăzi, directorii întreprinderilor de stat din industria de apărare sunt, de facto, legați de mâini și de picioare. Pentru a da în chirie unui partener privat un spațiu industrial neutilizat, pentru a intra într-un consorțiu sau într-o societate mixtă, pentru a semna un contract de cooperare funcțional, este nevoie uneori de până la un an pentru obținerea avizelor și aprobărilor. Rezultatul este pierderea partenerilor, pierderea locurilor de muncă și a timpului, iar pornind de la această realitate ASIAAN  cere ca directorii companiilor să aibă mai multă libertate de acțiune. 

Astfel, sindicaliștii propun, ca prin lege, directorii întreprinderilor de stat din industria de apărare să fie abilitați să încheie, în limita unui mandat clar, contracte de asociere, de cooperare și de închiriere de capacități cu parteneri privați, cu obligația unei raportări ulterioare către ministerul de resort și cu posibilitatea de audit. 

 

Introducerea statutului de rezervist industrial

O altă solicitare formulată de ASIAAN este introducerea conceptului de rezervist industrial, după modelul rezerviștilor militari. „Dacă admitem că, în caz de criză, armata are nevoie de rezerviști, atunci, în aceeași logică, industria de apărare are nevoie de o rezervă de ingineri, tehnicieni și muncitori calificați, care, în caz de urgență, să poată fi mobilizați pentru menținerea și creșterea producției la capacitățile critice. Este o formă de respect față de profesia lor și o investiție în reziliența statului”, spune Constantin Bucuroiu.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

×