Cafea cu imaginaţie

Recunosc că fac parte din grupul celor care nu işi pot incepe ziua fără o ceaşcă de cafea. Mai mult, susţin că nici măcar nu mă trezesc din somn pănă cănd nu simt aroma emanată de  modesta mea cafetieră.

Recunosc că fac parte din grupul celor care nu işi pot incepe ziua fără o ceaşcă de cafea. Mai mult, susţin că nici măcar nu mă trezesc din somn pănă cănd nu simt aroma emanată de  modesta mea cafetieră. Aerosoli de cafea? Nici vorbă. Sunt o victimă inocentă a efectului placebo.

Incă o mărturisire. Mi se intămplă să cumpăr căte o carte doar fiindcă imi place cum sună titlul. Un exemplu recent: "Science Friction", o colecţie de editoriale semnate de Michael Shermer. Mai există incă un autor, Stephen Strauss, care foloseşte exact acelaşi titlu pentru rubrica sa. Amăndoi atacă o temă perenă, efectul placebo.

Originea, psalmul 116, versetul 9, in latină: "Placebo Domino in regione vivorum", care a servit multe secole ca deschidere a primului antifon din vecernia de inmormăntare sau pomenire. Textul era căntat de prin secolul al XIII-lea, mai ales de către bocitorii mercenari.

Cu timpul, "placebo" a devenit un sinonim pentru "nesincer". Chaucer ii pomeneşte pe falşii lăudători: "Capelani ai diavolului, mereu căntănd placebo", in "The Canterbury Tales". Pe la sfărşitul secolului al XVIII-lea, cuvăntul incepe să se refere la medicamentele prescrise mai mult pentru plăcerea pacientului decăt pentru efectele lor curative. Prin anii ’20 apare sintagma "efect placebo", care descrie diferenţa dintre efectul real al medicamentelor şi influenţa lor psihologică.

Deşi privit cu neincredere, efectul placebo s-a dovedit a fi util in proporţie de 90%, ca tratament al durerilor produse de angina pectorală, uneori pentru relativ multă vreme. Rezultate bune au fost observate şi in astm, herpes, rău de mare şi multe, multe altele.

In ultimul deceniu, specialiştii au inceput să inţeleagă ce se intămplă in culisele efectului. Surpriza, administrarea de placebo cu intenţia de a diminua durerea fizică, a pus in evidenţă o activitate mărită a unor regiuni ale creierului. Care anume? Exact acelea unde sunt produse endorfinele, misterioasele molecule ale plăcerii şi combaterii durerilor. Se incearcă diverse tehnici care să-i facă in stare pe pacienţi să-şi stimuleze producţia de endorfine, fără a folosi vreun medicament, activ sau nu. Ne apropiem de efectul placebo fără placebo?

Circula ideea inlocuirii termenului, cu toate conotaţiile sale negative. Avem nevoie, susţin experţii, de ceva mai puţin peiorativ, lipsit de incărcătura de dispreţ pe care o cară cu el cuvăntul "placebo".

Să nu uităm că pacienţii cărora li se spune că primesc un placebo pierd mai bine de jumătate din efectul pozitiv al acestuia. Noul termen incă nu a fost găsit. Scepticii susţin că de fapt medicii doresc ca pacienţii să simuleze, nu starea de boală, ci pe cea de bine. Sună destul de complicat...

Nu insă pe căt de complicată este povestea unui soi de cafea care cred că ar putea-o trezi din somn pănă şi pe frumoasa din pădurea adormită. La preţul de vreo 1.320 de dolari kilogramul nici nu ar fi de mirare. Dacă aflăm şi căteva detalii ale procesului de producţie avem şanse să ne dumirim.

Boabele de cafea nu sunt recoltate de măna omului, ci de ghearele şi colţii ascuţiţi ai unui animal din familia Viverridae, civeta, vag asemănător cu mangusta, castorul şi chiar pisica. Mica fiară alege doar fructele cele mai gustoase. După ce mestecă partea cărnoasă, ea inghite sămburele, căruia trecerea prin tubul digestiv al civetei ii mai scade din conţinutul de cafeină şi din gustul amar.

Extrase din excrementele animalului, boabele de cafea (fie din specia Robusta, fie Arabusta) vor fi cojite, prăjite şi măcinate. Rezultatul, cunoscut in Vietnam sub numele de "caphe cut chon" (cafea din dejecţii de vulpe!), iar in Indonezia drept Kopi Luwak (cafea de civeta) ajunge la preţul pomenit mai sus in marile magazine de delicatese. O ceaşcă de cafea ca asta, una singură, costă 30 de dolari in barul unui hotel de lux din Hong Kong.

Aroma neobişnuită a cafelei de civeta este poate legată şi de prezenţa unor glande perianale care produc o substanţă asemănătoare cu moscul folosit in industria parfumurilor. Massimo Marcone, specialist in alimente care stărnesc scărba oamenilor obişnuiţi, autor şi al unui studiu despre brănză "casu fragisu" (detaliile sunt şocante!) interzisă de autorităţile italiene, a ajuns la concluzia că această Kopi Luwak este de multe ori falsificată.

Cu toate astea, multe publicaţii specializate in delicatese greu de procurat continuă să vorbească despre efectul de nedescris al acestei cafele bizare. Să fie oare inrudit cu venerabilul efect placebo?