Campionat cotonog, protezat prin fraudă

Rezultatele bezmetice din debutul returului caracterizează parşiv campionatul primei ligi. În alte civilizaţii şi în altfel de aşezări ale performanţei surprizele reprezintă deliciul competiţiei, cotează la înălţime echilibrul valoric al combatantelor.

Mincinoşii autohtoni, care-şi hrănesc fraudulos interesele din comercializarea rezultatelor fistichii, au tupeul să susţină că şi în campionatului nostru surprizele ar reprezenta atributul unei creşteri valorice a competiţiei. Atitudinea lor nu este gratuită. Se fac de râs contracost, bifează profituri consistente şi îi doare în pălărie dacă fotbalul se duce de râpă. Nu vor recunoaşte niciodată că în cazul nostru rezultatele bezmetice caracterizează un campionat cotonog, un campionat de sanatoriu, un campionat în care victoriile vorbesc mai mult despre căderea adversarului decât despre virtuţile învingătorului.

Penibilul este rafinat până la sublim de cei mai fuduli dintre fudulii campionatului.

De cei cărora le dă mâna să procure proteze ale fraudei pentru schilozii fără valoare. Aroganţii din fotbalul mitic recrutează, de obicei, însoţitori pentru echipele cu handicap din curtea arbitrajului. Fluieraşii se mişcă mai cu talent şi s-au dovedit a fi cei mai harnici împingători ai cărucioarelor cu rotile. Chiar oamenii din fotbal susţin că în joc ar fi bani mulţi, că preţul prestaţiilor de cazier sunt foarte mari. Dar nici sarcina împingătorilor nu este uşoară atunci când pacienţii nu mişcă de nici un fel. În astfel de situaţii, infirmierii cu fluier trebuie să calce în picioare hectare de străchini pentru a-şi îndeplini misiunea.

Şi, pe deasupra, nici nu sunt singurii beneficiari ai sarsanalei. Şi tăcerea e scumpă. De aceea prada se împarte cu ginitorii care ţin de şase, cu ăia de sunt deghizaţi în observatori pe la meciurile din liga lui Mitică.

Este clar că sarabanda rezultatelor surprinzătoare are dublă motivaţie. Prima dintre ele ar fi lipsa de valoare a echipelor. Cea de-a doua vizează lucrătura frauduloasă a rezultatelor, lucrătură greu de citit pentru oamenii din afara fenomenului. Culmea este că tonul acuzaţiilor de fraudă îl dau chiar patronii şi conducătorii cluburilor. Aproape toţi pretind că sunt furaţi, că sunt victime ale unor rezultate mincinoase. Dar tot ei sunt cei care furnizează banii negri ai corupţiei. În aceste condiţii, devine evident faptul că furăciunea este sosul natural care protejează chiar şi existenţa reclamanţilor. Dacă aceşti mincinoşi şi-ar dori cu adevărat o competiţie corectă, dacă şi-ar dori să părăsească zona penalului, autodenunţul le-ar fi la îndemână. Dar nu mă aştept la astfel de sincerităţi. Cârtiţele nu ies de bună voie la lumina zilei. Sunt condamnate să rămână pe veci aşa cum le-a zămislit natura.