Când exista Moş Nicolae

Cat inca eram copii, cand varstele tineau cu noi si parintii se agitau dincolo de usa, ca sa ne faca sarbatorile cat mai luminoase, cat mai aveam sperante si ne lasam prinsi in fel de fel de trucuri, cat eram fericiti, sub protectia obiceiurilor din decembrie, era bine. Uneori, mi se pare ca, atata timp cat exista si pentru noi Mos Nicolae si Mos Craciun, ne puteam considera copii.

De fapt, e adevarat ce se spune: copilaria nu e numai o varsta, o cifra, ci e si o stare de spirit. Pare un cliseu, pare un fel elegant de a defini imaturitatea, dar nu e chiar asa. Ar putea fi util sa ne uitam mai des in ochii copiilor, sa invatam de la ei sa punem problema si sa dam raspunduri. Nu stiu daca ati observat, dar cei mici au puterea de a zambi in fiecare dimineata, cateodata chiar si atunci cand parintii ii trezesc devreme pentru scoala sau gradinita. Ei chiar sunt capabili sa aprecieze lucrurile simple, cadourile marunte. Cu o ciocolata, cu o acadea, inca mai poti face un copil sa rada. Nu e deloc superficial, nu e semn de materialism, e curatenie sufleteasca, e liniste interioara.

Mos Nicolae... Mi-e dor de el. "fiterge-ti ghetele bine, pune-le la usa si culca-te devreme, ca, daca vine mosul si isi da seama ca esti treaza, pleaca. Nu-i place sa fie vazut sau auzit de copii." Asta imi spuneau ai mei, in fiecare dupa-amiaza de 5 decembrie. A doua zi, ma trezeam foarte devreme, fara sa pun ceas sa sune, nu voiam sa irosesc nici un moment, eram curioasa si simteam nevoia sa ma arunc cu disperare in bratele propriei copilarii. Apoi, mergeam la tata si la mama, sa-i intreb ce au primit si sa le arat cadourile mele. Ei, calmi si tandri, ascultau rezumatul unei liste pe care, probabil, o stiau pe dinafara. La scoala, faceam schimb de povesti. Era agitatie in clasa, vocile noastre inca subtiri rasunau in toata cladirea. "Tie ce ti-a adus, ce ti-a adus?"

Au trecut anii. M-a intrebat zilele trecute finul meu, privindu-ma cu niste ochi mari si convingatori, ce i-am cerut lui Mos Nicolae, ce i-am cerut lui Mos Craciun. I-am spus ca anul acesta nu le-am mai scris. Mirat, m-a intrebat de ce. "Nasa, sa stii ca, daca le scrii, o sa-ti aduca tot ce iti doresti. Asta daca ai fost cuminte!" Resemnata si invadata de amintiri care nu se mai pot recompune, i-am spus ca probabil nu am fost destul de cuminte, asa ca astept sa-mi vina randul la anul. El, in schimb, de la inaltimea celor 7 anisori, mi-a aratat scrisoarea lui pentru Mosul, mi-a povestit ce a facut la scoala si mi-a marturisit ca stie ca e supravegheat de ajutoarele batranelului cu barba alba, care tine neaparat sa afle daca merita sau nu daruri.

E plin in oras de targuri de cadouri, a venit perioada in care cei mari trebuie sa se puna in pielea celor mici, ca sa ii faca fericiti, au venit zilele in care unii dintre adulti isi pot permite sa copilareasca si sa astepte vesti bune. Ceilalti stau deoparte, privesc de pe margine acest spectacol de sarbatoare si invata sa se obisnu­ias­ca cu noile lor realitati, cu noile lor singuratati, tot mai adanci si mai dureroase. A imbatranit Mos Nicolae. Nu mai are timp pentru toata lumea, pedepseste mai dur greselile celorlalte anotimpuri, de multe ori, degeaba ne mai stergem ghetele, degeaba ne culcam devreme, pentru unii nu mai vine mosul, sunt altele mai importante de rezolvat, sunt probleme mult mai grave de analizat.

fii, totusi, cred ca acest obicei trebuie aparat, de dragul copiilor care ne lumineaza zilele. Ei merita sa aiba mos, merita sa se lege de aceasta poveste frumoasa, sa iubeasca luna decembrie, ei nu au gresit cu nimic, copilaria lor e intacta, privirile lor nu tradeaza nici un fel de amaraciune. E 5 decembrie. Imi vin iar in minte vorbele pe care mi le spunea mama, in anii in care aveam timp de sarbatori. "fiterge-ti ghetele bine, pune-le la usa si culca-te devreme, ca, daca vine mosul si isi da seama ca esti treaza, pleaca. Nu-i place sa fie vazut sau auzit de copii." Cine stie? Pentru orice eventualitate, puneti-va ghetele la usa. Poate nu e totul pierdut, poate o sa ne recuperam, incet-incet, dreptul la copilarie, poate, macar de data asta, Mos Nicolae isi face timp pentru toata lumea.