Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Decapitarea prin cătuşe a CCA induce un comportament ciudat printre oamenii din împrejurimile fotbalului. Nimeni nu se mai înghesuie, ca altădată, să ocupe poziţia vacantă.
Dacă această înaltă dregătorie ar fi fost scoasă la mezat în condiţii obişnuite, concurenţii ar fi dat năvală, culisele ar fi fost frecventate de indivizi pricepuţi în activarea sferelor de influenţă, voturile mincinoase s-ar fi licitat contra unor promisiuni de recunoştinţă veşnică.
Acum, când gonacii de la DNA par hotărâţi să zburătăcească fazanii, responsabilitatea nominalizărilor este pasată cu graţie între greii fotbalului, iar posibilii înlocuitori ai lui Costică "Vâlcea" nu mai ştiu cum să inventeze pretexte ale refuzului. Se feresc de caşcavalul din arbitraj ca Dracu de tămâie. Lista posibililor şefi ai arbitrajului, oricum săracă, se subţiază temeinic atunci când încep să trieze criteriile de competenţă şi se goleşte spre un zero absolut când trece prin sita antecedentelor şi a subiectivismului lumesc.
Dan Petrescu (Fibră) spune că îi este deja suficientă lunga perioadă pe care a petrecut-o în fruntea comisiei. Lui Aron Huzu începe să-i pară din ce în ce mai lungă distanţa care separă Sibiul de Bucureşti. Vasile Avram ar vrea, dar nu ştie cum să procedeze ca să nu pară că se autopropune. La fel de asistent rămâne şi Dan Lăzărescu. Revenirea lui Ion Crăciunescu rămâne varianta cu cea mai largă susţinere în folclor. Chiar dacă fanta de lumină nu-l favorizează, Crăciunescu este susţinut de toţi nemulţumiţii care vor sânge. Relaţia lui conflictuală cu mai tot ce mişcă în federaţie reprezintă pentru tribunele fotbalului un argument cu mult mai solid decât competenţa în sine şi aura corectitudinii. Din acest punct de vedere merg şi eu pe varianta convingerilor populare. Nu acord credit acuzelor nedemonstrate convingător şi-l consider pe Crăciunescu omul care nu se îndoaie la şpagă. Dar, uneori, ceea ce nu poate strica de nici un fel şpaga poate distruge orbirea ranchiunei. Ion Crăciunescu poate lucra cu nădejde într-un mediu al bunelor relaţii. Ostilitatea îl stârneşte însă peste măsură şi atunci el poate comite erori impardonabile.
Marian Iancu, protestatar de serviciu în lumea fotbalului, propunea în postul de preşedinte al CCA un procuror de la DNA, familiarizat prin forţa împrejurărilor cu problemele din arbitraj. Marian Iancu a forţat puţin nota. În realitate, el sugera ca soluţie potrivită momentului, fie ea şi tranzitorie, orientarea către un manager din afara arbitrajului. Cred că un om corect şi un bun organizator poate conduce comisia chiar dacă nu beneficiază, sau poate tocmai pentru că nu beneficiază de experienţa şi experienţele prin care a trecut un fost arbitru. El poate avea în subordine şi sub control o comisie tehnică a "foştilor", comisie menită să acopere prin competenţă rezolvarea problemelor litigioase din arbitraj.
