x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Câte ceva despre dragostea de ţară

1
Autor: Ştefan Mitroi 30 Noi 2011 - 21:00

Un singur lucru ma impiedica sa urasc Romania: faptul c-o iubesc! Din tot ce exista pe lumea aceasta, cel mai mult ma scoate din minti obi­ce­iul nenorocit al unora de a pune dra­­gostea, in general, si dragostea fa­ta de tara, in special, pe cantar. Dupa care, acesti cantaragii ai patriotis­melor individuale dau note si, in func­tie de note, alcatuiesc ierarhii. Pentru ei, iubirea de tara e un fel de fotbal cu sen­timentele. Refuz pe cat imi sta in pu­tinta sa particip la acest joc netrebnic. Nu-mi iubesc tara nici pentru aplau­ze, nici pentru medalii, nici pentru bani. E o dragoste care seamana cu cea pentru mama. Nu i-am spus niciodata cu voce tare c-o iubesc. Am fa­cut-o doar in gand si de departe. Mi-a fost rusine sa i-o spun in fata. In lumea ei, adica in lumea care m-a dat lu­mii, astfel de lucruri nu se exprimau prin vorbe, ci prin taceri, insa ta­ceri pe care trebuia sa le umpli me­reu cu ceva. De preferat, cu in­tam­plarile de fiecare zi ale vietii tale. Faptul ca n-o faceam de ras la scoala si prin­tre ceilalti oameni era cel mai fru­mos mod in care ii aratam mamei dra­gostea mea, asa cum ea, la randu-i, isi aratase dra­gos­tea fata de maica-sa, in­telegand sa renunte la scoala, de­oarece incepuse razboiul si, fiind cea mai mare din­tre surori, era nevoita sa-l inlo­cu­iasca in gospodarie pe tataie, care plecase pe front. Cei care ne iau pa­trio­tismul la pipait ar spu­ne ca din dra­goste fata de tara pornisera bu­nicul meu si cei din generatia sa la raz­boi. Poate, nu­mai ca dumnealor n-au prea avut timp sa se gandeasca la asta, asa cum cei care s-au intors vii acasa si-au con­tinuat viata de mai-nainte fara sa ai­ba habar ca tot dragoste de tara se che­ma si lucrul acesta. Pai ce mare sco­fala facem?, ar fi zis ei. Muncim pa­mantul si ne cres­tem copii! Tocmai d-asta, bunicule, tocmai d-asta, a fost dragostea dumitale fata de tara atat de frumoasa!

Sa mergi la razboi ca si cum ai merge la arat sau semanat! Sa mergi la arat sau semanat ca si cum ai fi gata sa-ti dai viata cu mainile pe coarnele plugului. Sau pe secere, asa cum i s-a intamplat celuilalt bunic, dinspre tata. Viata lor simpla si moartea lor tot atat de simpla m-au invatat sa ma folosesc de tacere atunci cand vreau sa-i spun tarii c-o iubesc. fii sa am de fiecare data grija sa pun inauntrul acestei taceri faptele vietii mele de fiece zi. Asa cum sunt ele, bune sau mai putin bune. Cei ce inghe­suie iubirea de tara in clasamente adu­catoare de medalii, bani si aplau­ze mai au un obicei destestabil, de 1 Decembrie umbla infasurati in tricolor prin piata publica, sa se vada, chipurile, cat sunt dumnealor de patrioti! In celelalte zile ale anului... Pentru mine, mai cu seama in celelalte zile e 1 Decembrie. Asa ca astazi nu sarbatoresc nimic.Tac si ma gandesc in tacere la faptul ca sin­gurul lucru care ma impiedica sa urasc Romania e faptul c-o iubesc!


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de