Ce halima!

"Ce-a urmat a fost o halima-ntreaga!", auzi pe cate unul exclamand. Omul intelege prin "halima" o poveste lunga, incurcata si neverosimila, dar totusi adevarata.

Cei mai multi care folosesc expresia nu stiu ca "Halima" e numele vechi al culegerii de basme arabe "O mie si una de nopti", fantastica impletire de istorii desfasurate noapte de noapte de Seherezada in patul califului Harun-al-Rasid. Citeam si eu cele n-spe volume din BPT ale culegerii, sub patura, cu lanterna, pentru ca ele erau cam prea pline de "zebburi", de "susan descojit" si de "facura ce facura" pentru ca parintii mei sa mi le permita. Nu stiam pe-atunci ca, dupa anul 2000, lumea avea sa se transforme intr-o vasta "halima", o poveste cu arabi, cu multi arabi, cu inca si mai multi arabi care-si tin, in noul basm, zebburile acasa, in schimb exhiba in public kalasnikovuri si batoane erecte de dinamita. Si nu stiam, mai ales, ca un crampei din aceasta mare si incurcata poveste de finante, sure si sange avea sa aiba loc chiar sub nasul meu, in pasnica si mandra Romanie, in orasul in care cuvantul "arab" se-ngemana pana de curand pentru mine doar cu "saorma" si "Spring Time". Acum se-ngemaneaza cu Iliescu si Hrebenciuc.

A o mie si doua noapte, bonus la culegerea amintita, ni se povesteste astazi, iar noi o ascultam cu sentimentul cuiva in fata caruia se ridica o trapa din parchetul pe care calca zilnic, unde zareste o groapa colcaind de balauri si scorpii scuipand bale de foc. Cum, au fost mereu acolo, sub picioarele noastre?

Povestea spune cam asa: au fost odata mii de studenti arabi pe la stomatologie si la alte facultati inofensive. Buna parte din ei erau studenti doar cu numele, in realitate ocupandu-se cu alte fleacuri ca instructia de commando in tabere secrete, propaganda pentru cauza palestiniana (eu insumi am primit o vreme brosuri de-ale lor in cutia de scrisori) etc. La revolutie, cativa au si aplicat cele invatate. Nu vreau sa spun ca teroristii au fost arabi: nu, aproape sigur au fost romani ca si noi, din trupele speciale ale armatei. Cativa insa, dintre care singurul pe care eu l-am vazut fata-n fata si pentru care pot depune marturie, au fost sigur arabi, actionand poate pe cont propriu. Dupa revolutie, ei s-au pus pe afaceri. Relatiile stranse cu Securitatea le-au folosit cu prisosinta, si cum securistii s-au strans in PSDR, fostii stomatologi s-au dus buluc si ei spre acest partid care-a adunat cu sarg, in cincisprezece ani, tot puroiul natiunii. Atat de multi s-au adunat la borcanul cu miere, incat abia daca a mai fost loc, in complexul economico-politic-mafiot, de cate-un romanas verde acolo, ca Trita Fanita, Hrebenciuc, Nastase sau Vacaroiu. Afacerile cresteau, contrabanda si evaziunile mergeau struna, banii se varsau in visteria partidului, gaseai de la o vreme stomatologi peste tot, pana si-n aeronava prezidentiala (Ion Iliescu, nu-i asa?, chiar la cei 45 de ani ai lui, ar fi putut avea pe neasteptate vreo problema cu dintii...), ce sa spun, arabescurile din covor se-ncurcau tot mai mult cu scoartele oltenesti. Sub ochii blanzi ai fostului presedinte, buba s-a umflat tot mai tare si iata ca acum a crapat intr-o apocalipsa de miasme pestilentiale.

Nu am nici un sentiment negativ pentru arabii din Romania sau de aiurea. Printre ei sunt si oameni adevarati, si javre sinistre, ca si printre noi. Unii dintre ei sunt, desigur, oameni cinstiti care fac afaceri cinstite. Dar coruptii lor si-au dat mana cu coruptii nostri intr-un ghem inextricabil de venalitate. Din care inca nu stim decat suprafata. Caci "rechinii cei mari", "mai presus de orice banuiala", cum spunea Traian Basescu de curand, abia urmeaza sa fie deranjati. Romani, arabi sau extraterestri, toti trebuie sa plateasca pana la ultimul banut. Pare cumplit de greu sa cureti grajdurile lui Augias, mai ales cand aparatul tau juridic e departe de a avea degetele neunse de baia de aur si jeg din Halima. Si cand nici presa, nici televiziunile, nici parlamentarii pana la cel mai inalt nivel n-au refuzat sa se-nfrupte din banii mototoliti si slinosi ai contrabandistilor. Dar cu o hotarare neclintita faptul nu e imposibil. Macar sa reducem gradul de infestare de la zece hrebenciuci la doar sapte, cum scria cineva, sau de la zece hayssami la doar cinci, si tot ar fi ceva.