La un bărbat, nevasta... zice o gluma amară, cu largă acoperire în realitate.
La femei... o, Doamne, câte detalii o iau prin surprindere, câte transformări, ce tragedie sau uluitoare descoperire a unei variante mult mai bune a ei...
Am împlinit 40 de ani cu un fel de reţinere, de parcă nu voiam să intru pe singura uşă deschisă din fatza mea... Eram sătulă de clişee pe care le-am văzut în toate revistele glossy ş "Acum mă simt cea mai împlinită, acum mă simt cea mai femeie"... Eram convinsă că-i doar o replică de acoperit "urmele" trecerii timpului. Şi mai ales ale tristeţii că ţi-a trecut tinereţea prea repede...
Dar, la naiba, unde mi-o fi vârsta, în afară de buletin?! În cele câteva riduri de la ochi, pe care le ştiu de când s-au născut pe zâmbetul meu? În cele 5 kg în plus, pe care le-am nimicit cu sport şi cu mult mai mult calm? În câteva fire albe de păr pe care le "ascund" la coafor?... În felul în care iau decizii?!... În felul în care mă simt cea mai iubită femeie din lume? În privirea cu care copilul meu îmi spune că-s cea mai frumoasă?...
Nu ştiu unde mi-e vârsta şi nici bătrâneţea aceea celebră, pe care o vom primi toţi, oricât ne-am împotrivi. Deocamdată n-o simt, n-o înţeleg. Nici măcar n-o aştept şi nici nu mai zăbovesc în oglinzi, ci trec. Ştiu că prima scuză a unei femei îmbătrânite prematur e despre necazurile vieţii, despre sărăcie şi griji, despre nenoroc şi neiubire. Şi de multe ori e aşa. Dar prima explicaţie despre femeile încă frumoase şi tinere la vârste înaintate nu e doar bisturiul sau viaţa de lux, nici lipsa grijilor şi prezenţa bărbatului potrivit.
E mult mai mult decât o educaţie în care s-a precizat la timp şi răspicat că o femeie nu va rămâne frumoasă decât dacă va avea grijă de ea. Decât dacă va face sport, nu la săli scumpe şi nici cu antrenori personali, ci acasă, în baie sau în sufragerie, cu un minimum de ştiinţă motrică. Aceeaşi femeie nu va cotropi frigiderul de câte ori se va afla prin preajma lui, ci-şi va impune să reziste şi să caute legumele, fructele, carnea la grătar sau mai ştiu eu ce alimente simple, sănătoase, eficiente. Nu va bea bere şi sucuri şi alcool, ci va redescoperi apa. Nu va fuma, pentru că "asta e singura plăcere", ci va face orice să se lase, să-şi dezintoxice trupul, să-şi scoată tutunul din păr, din unghii, din gură, din piele, din casă...
Revenind... prima dată la o femeie îmbătrâneşte grija pentru ea. Apoi ambiţia de a-şi reveni din orice catastrofă sentimentală, din orice dezastru casnic. Apoi, mult mai târziu, trupul pe care s-a bazat mereu şi de care a uitat în fiecare zi. Picioarele, fundul sau talia ei se transformă în motive de panică, în zone de ascuns şi în frustrări care se adâncesc şi se instalează precum odioasa celulită. Unei femei cotropite de semnele bătrâneţii i se pare că viaţa a fost nedreaptă cu ea. Şi nu-şi va pune nici o secundă problema că singurul duşman al vieţii ei a fost chiar... ea. Şi toate le vor înjura mărunt pe vedetele de aici sau de peste ocean că au bani şi că stau toată ziua la operaţii estetice.
Vreau să le mai dezamăgesc o dată, cu lipsa mea enervantă de modestie manifestată doar când scriu - am împlinit 40 de ani, dar am exact câţi ani vreau eu, pentru că nici o clipă nu mi-am abandonat grija pentru mine. Fac zilnic sport, mănânc extrem de atent şi am mare grijă ca în viaţa mea şi a copilului meu să existe bucurie, joacă, musică, armonie, echilibru. Am mare grijă de sufletul meu şi de tot ce mă alcătuieşte ca femeie. Astea nu se cumpără, orice răutăţi aţi vrea să porniţi acum. Astea sunt gratis. Le are fiecare la îndemână.
Ştiu o mulţime de vedete despre care aţi spus mereu aceleaşi inepţii ca şi despre mine - despre nesfârşite ore petrecute în săli de operaţii estetice, despre coaste scoase spre a avea talia mică, despre ridicole poveşti care explică armonia trupului lor - le ştiu bine şi le admir că fac exact ce fac şi eu - mult sport, mult bine în jur... au vieţi echilibrate, suflete pline... Bătrâneţea nu vine la cei care o înfruntă, ci doar la cei care se predau prea devreme. Şi la cei - şi mai ales cele - care se înrăiesc, care-şi amărăsc viaţa cu nimicuri...
Bătrâneţea nu e o boală, dar e împărăţia lor. Iar femeile pot conduce lumea oricum, nu au nevoie să fie regine în ţinuturi mlăştinoase...
Cum credeţi că aş putea merge cu un bărbat mai tânăr la plajă, în soarele cel neiertător de defecte, dacă aş arăta ca-n descrierile cele mai sinistre despre mine? Cum credeţi că aş umbla pe stradă în pantaloni scurţi, în România, fără să ştiu că picioarele mele îmi susţin pledoaria şi imaginea? Cum vă imaginaţi că femeile despre care citiţi în reviste sunt mereu "operate" în photoshop? Ce miracole credeţi că li s-au întâmplat atâtor femei cu doi, trei sau patru copii, care arată mult mai bine decât o alta care nici măcar n-a descoperit dragostea?...
Cât despre bărbaţi... La ei e mult mai simplu - îmbătrânesc doar ce-i care nu-şi iubesc femeia şi care o caută mereu prin locuri prea accesibile şi zgomotoase. Un bărbat bătrân e un bărbat singur, chiar dacă n-are încă burtă, chelie, guşă sau dorinţe sexuale mai mici...
Aştept să mă contraziceţi, cu argumente inteligente şi îndrăzneţe, la mihaela@otil.ro.
Întrebarea de pus pe gând azi - care e cea mai bătrână femeie frumoasă pe care o ştiţi?...