Ce mai ţară !...

Taman când tulburelul bolborosea în butoaiele pântecoase ale beciurilor încă neglobalizate, nea Nicu Văcăroiu  a aruncat pe piaţă o veste cutremurătoare. Atât de zguduitoare c-au sărit toate cepurile budanelor. Cică românii fură 40 % din banii publici ! Şeful Curţii de Conturi s-a îngrozit teribil de ditamai isprava  conaţionalilor săi şi se perpeleşte de ceasul morţii. Mâhnirea  disperată a înaltului demnitar este îndreptăţită, sută la sută, dar ce-i împiedică pe toţi ăştia să intervină înainte ca dezastrul să se lăţească ? De ce trebuie să aştepte ca procentul  de ciordeală să atingă praguri catastrofice ? Fiindcă instituţiile statului au la îndemână instrumente cu care să detecteze fie apariţia  "bolii”,  fie tratarea organismului  infestat. Oare procentele de până acum n-au fost în măsură să-i trezească la realitate pe păzitorii banului public ? Ori ele se înscriau în marja admisă de tradiţia locului ? De aceea  strig pe unde apuc că statul ăsta al nostru este  complicele propriei sale devalizări. N-am dreptate, nea Nicule ?

"Mafia” băştinaşă a "naşilor” de tren şi-a pierdut din onoare după ce procurorii au prins-o cu mărunţişul în buzunare. Pleava corupţilor a dormit o noapte la carceră, meditând pe tampoanele justiţiei. Era nevoie de nişte acari  în spectacolul mediatic preelectoral. Prea multe  stenogramele, prea sfidători indicatorii furtului  naţional, cât să mai şadă în blegeală statul român ? Gata, s-a învârtoşat brusc şi atacă răul la rădăcină ! Despre mituitori nicio vorbă, despre sărăcanii blatişti care n-au piştari de-un bilet, până la Olteniţa măcar, autorităţile  tac mâlc. Daţi-le lefuri pe potrivă şi nu vor mai merge cu "naşul”, că acolo e cauza ! Degeaba arestaţi efectele, scamatoria nu ţine de foame !

Ambasadorul  SUA, nesuferitul Gitenstein, e şi mai sumbru. De la el aflăm că prin economia subterană a coloniei  dunărene  se scurge încă  un buget de  stat. Două ţări în una, aşa promoţie mai rar ! Una gâfâind, la vedere, înrobită de biruri  şi dări, datornică pe veci. Alta prosperă prin fărădelege, o ceată de "haiduci” cu limuzine şi vile. Culmea, nelegiuiţii  o conduc pe prima şi de aceea cifrele  penale ale indicatorilor  economico-financiari.

Prea mulţi pensionari  şi prea puţini angajaţi, ni se reproşează dinspre "Marele licurici”. Başca "asistenţa socială” deloc cuşeră cu standardele strâmte ale stăpânilor. Statistica nu minte, cifrele sunt reci şi clare, cum să le ascundem sub preşul patriotic ? Dar cine ne-a adus aici, nu globalizarea deşănţată ? Nu lăcomia marilor  puteri, interesate să ne transforme în  pieţe de desfacere  şi atât ? Ce, privatizările şi disponibilizările cu ucaz euroatlantic au ţinut seama de vreo strategie internă ? Ba bine că nu, ţara a fost vândută la bucată, după ce  încăpuse pe mâna hoţilor transnaţionali. Câtă ipocrizie să ieşi şi să declari, cu  morga oficială a călăului, că ghilotinatul  avea gulerul cămăşii cam nespălat...

Dan Bilefsky, ziarist american este de părere că în România "totul este o chestiune  de dispute”. Într-adevăr, de la sfada pentru graniţa dintre răzoare şi până la bătălia  politică totul e o dispută. Se cheltuieşte energie, se strică prietenii  şi se surpă neamurile, familiile se risipesc în gâlcevi, cearta s-a înstăpânit oriunde. Agenda politică a fiecărei puteri are pe ordinea de zi răzbunarea, hăituirea şi întemniţarea adversarilor  ideologici. Disputa nu se poartă cu argumente, ci cu toporul, cu bâta. Ori cu mandatele de arestare. Câştigă întotdeauna ăl mai rapid  sau ăl  care are la  carâmb justiţia. Raţiunea n-a izbândit niciodată aici, mereu a plecat cu ţeasta găurită din mijlocul turbulenţilor. Înverşunarea în zarva fără noimă ne decide destinul, nicidecum măsura. Dintotdeauna, prezentul e în dispută cu trecutul,  noi cu noi înşine, în cel mai steril război de autodistrugere.

În viitorul apropiat, motorina neaoşă va fi albastră. Nu că astfel va avea cine ştie ce performanţe superioare, nu ! Va fi  doar mai greu de furat de ceferişti, căci dârele lăsate îi vor da în vileag. D-aia întreb, pe când şi o dungă de siguranţă  pe banii publici ? La vremuri albastre, motorină albastră...

După ce că se  mangleşte  în draci, se  mai şi moare  cu ghiotura. O reclamă funestă de-a dreptul ne anunţă tragic că "Un copil pe săptămână arde în România. Nu-ţi lăsa copilul singur în casă !” Cumplita ştire circulă în voie pe micile ecrane şi parcă îmi vine să-mi dau foc la condiţia de român, s-o iau la goană unde văd cu ochii. Vasăzică, suntem un neam de părinţi înconştienţi, care-şi pun pe prăjitor odraslele... Sinistră ţară aia în care, săptămânal,  un copil sfârşeşte  carbonizat în casă şi-n care se fură  juma' din banul public...