Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Revin aici cu un subiect prezentat în Jurnalul de Economie la Antena3. Vâlvă mare a produs ştirea că preţul energiei electrice pe piaţa românească a atins la 19 septembrie un maxim istoric de 750 de lei pe MWh. Un nivel mai mult decât dublu faţă de celelalte ţări din regiune, potrivit datelor postate pe site-ul OPCOM şi citate de Agerpres. România a privit cu stupoare la cel mai mare preţ înregistrat vreodată pe piaţa spot, şi asta fără a fi venit deja iarna şi în lipsa vreunei crize energetice. România are de departe cea mai scumpă piaţă de energie electrică (122 de euro pe MWh), faţă de 53 de euro pe MWh în Ungaria şi 46 de euro în Slovacia şi Cehia.
Noi toţi plătim lună de lună factura la curent electric, dar foarte rar ne uităm cu atenţie dincolo de preţul final ce-l avem de plată. Adesea se întâmplă să nu avem habar ce anume reprezintă toate datele ce apar în factura la energie. Preţul total pe care îl plătim pe factura de energie electrică este suma unor preţuri componente care se adaugă rând-pe-rând de la producerea energiei electrice şi până la consumul ei de către consumatorul final. De reţinut că în componenţa preţului la curent electric regăsim energia activă şi mai multe tarife şi taxe: tarifele de transport, tarifele de distribuţie, tarife de co-generare de înaltă eficienţă, certificate verzi, TVA, accize, CPC (componenta de piaţă concurenţială). Energia activă este de fapt consumul propriu-zis de energie electrică iar în factură se regăseşte cât anume arată contorul că am consumat: diferenţa dintre indexul nou şi cel vechi. Celelalte component sunt trecute de furnizor pe factură şi e drept că sunt încasate de acesta. Dar trebuie să înţelegem că furnizorul doar colectează prin încasarea facturii aceste tarife şi taxe după care le trimite tuturor entităţilor juridice care se regăsesc în circuitiul energiei electrice de la producător (termocentrală, hidrocentrală, nuclear, regenerabile etc) până la priza noastră de acasă. Avem astfel obligaţia de a achita tariful de extracţie de intrare în şi pe cel de ieşire din reţea (intră în conturile Transelectrica), tariful de distribuţie (distribuţie pe înaltă tensiune, distribuţia pe medie tensiune şi distribuţie pe joasă tensiune- intră în conturile companiei de distribuţie), tariful serviciului de sistem (tot la Transelectrica), contribuţia pentru co-generare de înaltă eficienţă (un fel de subvenţie acordată producătorilor de energie electrică în co-generare), certificate verzi (reprezintă producerea de energie electrică din surse regenerabile). Şi să nu uităm “partea leului”, adică felia din factură prin care se încasează veniturile bugetare: acciza şi TVA. Aşadar, când mai auzim că se scumpeşte energia, trebuie să înţelegem mai bine care parte din preţul de pe factură este cea care ne ia bani mai mulţi din portofel.
Citește pe Antena3.ro
