Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Să fie, oare, chiar „un subiect încheiat’’ cazul celor 30 de copii și tineri care au stat blocați mai mult de 30 de ore până să ajungă,de la Mangalia la Timișoara, într-un tren, așa după cum a declarat, cu o nedisimulată aroganță, ministrul Cătălin Drulă? Teamă îmi este că da, după cum o demonstrează insistența cu care lideri ai actualei coaliții încearcă să îl scape basma curată pe Ovidiu Vizante, directorul CFR Călători, după ce acesta și-a permis să îi sfideze, fără jenă, pe jurnaliștii care i-au cerut să spună, cu subiect și predicat, ce măsuri va lua pentru cercetarea situației în regim de urgență și,evident, pentru sancționarea vinovaților. Suspiciune foarte rezonabilă care îmi este întărită de cinismul cras cu care vicepremierul Dan Barna a catalogat ca fiind o ,,isterie falsă’’ dezbaterea publică a acestui caz mai mult decât revoltător. Dezbatere în care un aport substanțial au confrații de la Jurnalul și de la canalul Antena 3, cărora le adresez sincerele mele felicitări.
La urma-urmelor de ce ne-am mira? Aceasta este viziunea despre democrație și despre drepturile omului a actualei guWERNări și nu este zi în care să nu simțim, pe propria piele, cât de mult adevăr se află în zicala „să nu îi dea Dumnezeu cât poate să ducă’’. Ceea ce în schimb, mă miră este lipsa unei reacții categorice, în primul rând a familiilor copiilor sechestrați în miez de noapte într-un tren hodorogit. Știm cu toții că afară este o dogoare teribilă, dar eu unul dacă aș fi avut un fiu, o fiică sau o rudă printre ei, nu aș mai fi ținut cont de văpăi sau de averse și m-aș fi dus în fața Ministerului Transporturilor ca să îi cer demisia ministrului de resort. Și, bineînțeles, demiterea directorului Cătălin Drulă.
E adevărat, pe canalele de informații am aflat că părinții celor 30 de copii și adolescenți intenționează să îi acționeze în justiție pe guWERNanți. Dar, având în vedere nenumăratele cazuri în care ultra reformata (in)justiție bagă- desigur, atunci când trebuie!- gunoiul sub preș, teamă îmi este că, și de data asta, s-ar prea putea ca dosarul să intre pe niște mâini calificate și să fie îngropat. Adică să devină „caz clasat’’ cum a dorit- de fapt, s-a antepronunțat!- vicepremierul Dan Barna.
Ceea ce, însă, mă stupefiază și mă revoltă peste poate este tăcerea pe care o păstrează, cu strășnicie, pseudo-președintele Klaus Iohannis. Admit că, în această situați, ea însăși revoltătoare, nu este vorba despre un ministru al PSD și nici măcar de un mecanic de locomotivă sau despre un șef de depou, de revizie etc, provenind din acest partid. Ceea ce explică de ce, nici până acum, chiriașul din Dealul Cotroceni nu a simțit nevoia să se pronunțe. Dar, dacă pseudo-președintele Klaus Iohannis nu s-a simțit dator să ia atitudine, mă între, totuși, de ce profesorul Klaus Iohannis nu a avut nimic de spus despre situația nenorocită pe care au trebuit să o suporte cei 30 de elevi numai și numai din cauza modului iresponsabil în care nu și-au făcut datoria niște amploiați ai CFR?
Întrebări deloc retorice pe care trebuie să ni le punem și, mai cu seamă, să le punem pseudo-președintelui Klaus Iohannis, cu atât mai mult cu cât, cu ceva vreme în urmă, sub egida domniei sale, a fost lansat cu tot tam-tamul aferent, auto-proclamatul proiect ,,România Educată’’. Așa încât, inevitabil, se mai ridică o întrebare: ce pot și trebuie să învețe noile generații ale țării din faptul că persoana care deține și exercită calitatea de garant suprem al respectării Constituției și a legilor statului de drept, și, în mod deosebit al apărării drepturilor omului, se face că habar nu are de mizerabila situație în care s-au aflat cei 30 de copii și tineri? Sau, mai grav, știe dar nu catadicsește să îi cheme la ordine pe cei răspunzători?
Să înțelegem, în concluzie, din această absolut revoltătoare tăcere a domnului Klaus Iohannis, că, de acum înainte, acceptarea fără crâcnire a indiferenței de rang pseudo-prezidențial față de asemenea abuzuri și dovezi ale lipsei de elementar bun simț comise de protejații unei vremelnice și nevrednice guWERNări, este una dintre lecțiile de viață pe care copii și adolescenții țării trebuie să le învețe de acum înainte? Urmând ca, pas cu pas, ei să ajungă doar niște nevertebrate personaje în scenariul cinic al simulacrului de democrație de care,din păcate, încă mai avem parte…
Citește pe Antena3.ro
