Cerşetori de bani gata

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Pe Bulevardul Magheru, în timp ce mă uitam la afişul din fereastra Galeriei Simeza, m-am trezit luat de braţ şi sărutat cu delicateţe, ca intelectualii, pe obraji de o domnişoară îmbrăcată mai mult decât cuviincios şi la fel de sugestiv parfumată. M-a întrebat ce mai fac, i-am răspuns că fac bine şi, fiindcă tânăra mă fixa şăgalnic şi totodată mustrător, ca atunci când te revezi cu un bărbat cu probleme de memorie, am întrebat-o de unde ne cunoaştem. De la muzeul de istorie, a zis ea. Chiar nu vă mai aduceţi aminte de mine?


Arătam, într-adevăr, ca unul care îi puteam fi prezentat unei duduiţe şic într-un muzeu, dar nu şi ca un bărbat care-i datorează acesteia un complet de sărutări entuziaste în plină stradă. Ce noroc că v-am întâlnit, a zis fata, vreau să-mi cumpăr o carte şi-mi lipsesc zece lei. Fata, prin urmare, cerşea artistic!

Cerşetorii nu-s toţi ciungi şi zdrenţuroşi. În metroul din New York vezi cerşetori îmbrăcaţi ca lorzii. Nu întind mâna, nu se milogesc, iar când le strecori în buzunarul redingotei un dolar dau discret din cap, aprobându-ţi parcă modul extrem de distins în care îi consideri situaţia. Pe bulevardele centrale ale


Bucureştiului, băieţi şi fete de familii cu bani se amuză jucând scene precum aceea în care fusesem subiect. Când i-am spus fetei că se întâmpla să nu am bani la mine, ea s-a dus glonţ la grupul care îi puncta prestaţia câţiva paşi mai încolo, şi grupul a făcut haz de nereuşită.


Cerşetoria ingenioasă, care aduce a întrecere, e o formă de snobism. Copiii de bogătani îşi bat joc de cetăţenii de rând ca la Camera ascunsă. Anul trecut, două eleve de liceu, tot pe Magheru, mi-au propus o partidă de sex în trei în schimbul unui autograf. Sunt rasă jos, mi-a zis una din cele două mironosiţe, puteţi semna direct pe piele. Înşiraţi pe treptele de piatră din preajma Intercontinentalului, colegii ei de clasă le-au aplaudat. Nu joaca de sine scandalizează. Cinismul a devenit o unitate de măsură a isteţimii. Fiii de bani gata moştenesc, cu un plus de rafinament public, cinismele părinţilor. Noua clasă socială a îmbogăţiţilor în dispreţul legii instituie, prin urmaşi, un tip de trufie voioasă care motivează până şi crima.


Ce mă sperie pe mine e faptul că aceşti copii de bani gata se joacă de-a milogii în vecinătatea imediată a unor bătrâne infirme şi fără şansă la un trai decent. Îşi bat joc de nenorocirea unor oameni şi nu-s deloc conştienţi de asta. Ar fi în stare să glumească, să practice miştoul lor privilegiat şi de gaşcă până şi lângă patul unui bolnav de cancer în fază finală. Au de mici psihologie de exceptaţi. Tot ce-i valabil de mii de ani până şi pentru ultimii din obişnuiţii puşcăriilor nu e valabil pentru elevii liceelor "de elită".