Chivu nu poate compromite o naţională deja compromisă.

Retragerea lui Cristian Chivu de la echipa nationala genereaza reactii dintre cele mai diverse. Fiindca decizia lui Chivu, dincolo de urmarile ei materiale, poarta cu sine semnificatii aparte. Foarte multi dintre inscrisii la cuvant il descopera abia acum pe Cristian Chivu si cantaresc doar paguba fotbalului nostru creata prin retragerea Capitanului. Au dreptate. Retragerea lui Chivu aconteaza sumbru viitorul unei nationale oricum in suferinta. Dincolo de acest adevar vulgar functioneaza insa trairi mai greu descifrabile. Cristian Chivu este un fotbalist crescut meritoriu dintr-un aluat de categorica exceptie. Probabil ca nu sunt multi practicanti ai sportului care si-au gandit cariera asa cum a facut-o Cristian Chivu, cu mare generozitate. Si, pentru exersatii gandirii zgarcite, este mai greu de inteles cum si de ce mai exista si oameni care nu traiesc in sclavia interesului personal. Cei care atarna modest in intelegerea faptelor n-au cum sa priceapa ca suferinta omului pus in situatia de a lua o asemenea decizie este cu mult mai apasatoare decat ideea compromiterii unei nationale deja compromise. De aceea n-am sa sufar deloc, dar absolut deloc, pentru ca nationala va fi lipsita de aportul unui fotbalist valoros in meciul cu Bosnia. Mai degraba, daca mi-as gasi vreun rost in acest sens, as incerca sa-i fiu alaturi lui Cristian Chivu.

Reactiile starnite de retragerea lui Cristian Chivu de la echipa na­tionala au si efectul turnesolului printre comentatorii evenimentului. Gi­ca Popescu si Victor Piturca, de pilda, au reactionat cuviincios si in cunostinta de cauza. La fel ca ei au procedat toti aceia care stiu meseria si nici nu sunt tarati de pricini ma­runte. Dumitru Dragomir, in schimb, aduce in discutie mobilul fricii. Numai ca pericolul acci­den­ta­rilor nu l-a speriat niciodata pe Chivu asa cum puscaria i-a speriat pe in­fractori. Mircea Lucescu baga vorbe frumoase despre Chivu. Dar isi revine familial atunci cand se gan­deste la puradel. Si considera pa­rin­teste ca gestul lui Chivu creeaza pre­siuni suplimentare asupra na­tio­nalei. Un alt cocosat al meseriei de vorbe s-a dat si mai tare in stamba. Spu­nea el ca, dupa ce si-a vazut sacii in ca­ruta, Chivu da bir cu fugitii. Dar a pus cumva micul tutar umarul la sacii lui Chivu? Si, apoi, mai bine dai bir cu fugitii decat sa dai bir cu prostii.