Cu vocea ei gravă, plină de dramatism, o voce de Carpaţi fără filtru, Ioana Radu zicea romanţa sau cântecul popular de vibra fiecare celulă a sufletului. Nu s-a înţeles niciodată cu cealaltă cântăreaţă din familie, cu sora mai mare, Mia Braia. Au cântat o singură dată în duet „Ciobănaş cu trei sute de ori” şi fiindcă s-au contrazis pe interpretarea ultimului vers nu şi-au mai dat bună ziua vreo 15 ani. Pe cât de tulburător îi era cântul, pe atât de fabuloasă i-a fost viaţa. A fost a treia femeie din România care a condus o motocicletă, dar năpasta a lovit-o când pleca de la un spectacol noaptea cu un microbuz, izbitura de un camion a fost groaznică, i s-au fracturat oasele, a fost operată şi a rămas cu un picior mai scurt cu patru centimetri. Pe Ioana Radu o admira Nicolae Ceauşescu, pe sora Mia Braia o simpatiza Coana Leana, iată un prilej de contraziceri între Ceauşeşti. Când a fost îngropat tatăl lui Ceauşescu, au fost trimise câteva maşini ale securităţii s-o aducă pe Ioana Radu să cânte la pomană. Marea cântăreaţă le-a spus ştabilor comunişti că ea cântă numai după ce se rosteşte Tatăl Nostru şi i-a obligat pe grangurii din Comitetul Executiv al CC să se aşeze în genunchi şi să spună rugăciunea creştinească. S-a dus la Ceauşescu să-l scape de anchetă pe Dolănescu, acuzat de avere ilicită, „împărate, lasă-l în pace, îl iubeşte poporul şi cântă la nunţi, la botezuri”! Se zice că Ion Dolănescu ar fi trecut-o pe Regina romanţei în testamentul lui. Dar a şters-o după ce s-a supărat pe Ioana Radu că a vorbit de la balconul Pieţei Universităţii, „aveţi în faţă o golancă bătrână”, le-a spus protestatarilor. Iubea năprasnic şi fără compromisuri, a fost căsătorită de şase ori, dar a murit săracă şi părăsită, doar cu cei trei căţei.