După un an de zile în care ne-am întrebat cu toţii cine şi de ce a urmărit-o pe Elena Udrea la Paris, de ce au apărut imaginile, cui i-a folosit dezvăluirea şi care a fost de fapt scopul întregii poveşti, aflăm că de fapt a fost vorba de un fel de serviciu de supraveghere instituit de o companie franceză, cu prezenţă importantă la noi.
Aşa înţelegem de fapt de ce Traian Băsescu, pe atunci preşedinte, a semnat decretul de eliberare din funcţie a prim-adjunctului SRI, Florian Coldea, după care s-a răzgândit. Pentru că Florian Coldea l-a convins că e din altă parte.
Nu înţelegem însă de ce a rămas Elena Udrea atât de supărată şi de vehementă când vine vorba de domnul Coldea. Oare domnia sa n-o fi ştiut că nu SRI-ul o urmărea? Dacă a ştiut, de ce n-a zis, dacă n-a ştiut, de ce n-a ştiut. Şi uite aşa, sarabanda întrebărilor fără răspuns continuă în jurul fostei blonde de la Cotroceni. Care a reuşit, prin cine ştie ce întâmplări mai puţin cunoscute, să creeze în jurul domniei sale mai multe legende ca orice personaj politic al ultimilor douăzeci şi ceva de ani.
Mă uitam la ea în plen, miercuri. Vorbea, cu mâna la gură, cu Marin Anton, scandalagiul de la Nana. Or avea secrete, n-or avea, cert e că despre acest vorbit pe sub mână se va discuta mult. Pentru că aşa face Elena Udrea. Creează legende.