Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe vremuri, deși nu foarte demult, clientul era stăpân și era tratat ca un pașă. Toate produsele și serviciile pe care le cumpăra erau livrate "la cheie": nu mai trebuia să faci nimic pentru a beneficia pe deplin de ele. Cum este și firesc, antreprenorii munceau, transportau și livrau în locul tău - doar pentru asta ai plătit.
E drept, a oferi clientului astfel de servicii "de lux" presupune costuri, pe care trebuie să le incluzi în prețul final al mărfii, iar ca să faci față pe piață, ești nevoit deseori să sacrifici dureros din marjele de profit. Ce-ar fi însă dacă ai reuși să convingi clientul să treacă la muncă, pe banii lui?
Astfel, se poate spune că a devenit un obicei pentru multe tipuri de comercianți să vândă, de fapt, produse intermediare sub aparența de produse finite. Evident, exemplul arhetipal e IKEA. Dacă își asamblează cumpărătorul singur mobile, retailerii își reduc costurile și fac economie de personal. În schimb, clientul trebuie să cheltuiască el timp (care este bani!) și e nevoit să își însușească niște deprinderi de care nu are nevoie. Deși nu-l obligă nimeni să facă asta, tot e oarecum o formă de socialism: tot poporul participă la producție.
Trebuie să fim cinstiți și să recunoaștem și partea bună a lucrurilor: în acest fel, produsele se ieftinesc și mai mulți oameni au acces la ele.
Citește pe Antena3.ro
Pe de altă parte, n-ar fi de mirare ca firmele să treacă la nivelul următor, chiar pe fondul automatizării tot mai intense a producției. De ce să nu economisim și curent electric și să nu decelerăm uzura roboților? Nu trebuie decât să inducem prin publicitate ideea că e extrem de cool să plătești de fapt pentru a căpăta dreptul de a munci la linia de asamblare a produsului pe care ți-l dorești și pe care poți după aceea să-l iei acasă când e gata, drept bonus.
Să nu uităm că, în anii ’90, râdeam de ideea lui Kramer din Seinfeld de a deschide o pizzerie unde clienții să vină și să-și facă ei singuri pizza.
