Cobai în cămaşă de forţă.

n) Intortocheate si mizere sunt caile omului! S-a lepadat de cele sfinte si nu se da in laturi de la nimic sa-si lo­veas­ca semenul. Il pandeste ca o fiara infometata si-i sare in spate, nicioda­ta din fata. Atacul e pregatit indelung in intuneric, in hatisul jegos al ticalosiei. In smarcul caracterelor namolite. Prietenul isi toarna prietenul de-o viata, infasurat in microfoane si fire penale. Secretara isi tradeaza patronul si-l vinde aluia ca­blat la aparatura parchetului. Hodo­ronc-tronc, nefericitul cade si pe tehnica dimpreuna cu ibovnica.

Care e nevoita sa apara ca martor in procesul iubitului adulterin. Macar de s-ar sfarsi aici, dar nu! Sotia inselata isi inghite umilinta in sala de judecata, ascultand cum rivala povesteste despre amantlacul ce-i fagaduia certificatul de casatorie... Spectatorii isi fac semne deocheate si chicotesc, ca doar suntem in tara columbenilor si zavorancelor producatori de rating. O tara innebunita sa se uite la sine prin gaura cheii, sa-si vada lenjeria puchinoasa si sa stea la barfa cu nemiluita! Delatiunea si para intre­gesc tabloul unui popor stricatoriu de tara, in anii astia bezmetici.

n) Procurorul e o femeie marun­ti­ca, sarita de prima tinerete. Fumeaza aprig si ii explica parinteste inculpatu­lui faptele din dosar. Insul a iesit re­cent din adolescenta, un slabanog mas­liniu, cu parul uns cu uleiuri scli­pi­cioase. Aricios, dupa moda tampita imprumutata de aiurea. 'Da’ ce, m-am jucat si eu nitel pe calculator, ce daca le-am spart la aia codurile?!', se mira acuzatul imberb. Nu pricepe in ruptul capului de ce trebuie sa fie tarat pe la 'cremenal'. Un tanar ca ata­tia altii in epoca internetului, a lu­mii virtualizate natang. O victima a vre­murilor in care oamenii s-au in­stra­inat, socializand pe Facebook sau pe videochat. Alienarea individului uman e departe de a-si desavarsi ca­tas­trofa, manipulatorii noii ordini mondiale isi freaca palmele a profit.

Desi castigul lor inseamna paguba noastra, a tuturor. Omenirea seama­na tot mai mult cu pacientii spitalelor neuropsihiatrice. Cam smucita si de­pre­siva, dependenta de fel de fel de dro­guri. Si legata in cabluri sau fran­ghii care mai de care. Medicii abia mai prididesc, surprinsi de maladii altadata necunoscute. Tratamentele se schimba intruna, ca si bolnavii, numai boala este constanta... Astazi, boala se cheama blogosfertita croni­ca. 'Halatul, cat e halatul?', se striga cli­nic, clipa de clipa, dinlauntrul ca­ma­silor de forta. Degeaba insa... Cine sa auda, daca toti tipa, fiecare din 'tarcul' lui?

n) Machiavelli e de parere ca ceta­tea­nul model al oricarei societati este 'la­sul-onest'. Adica fricosul de treaba, mereu la zi cu plata darilor si im­po­zi­telor, insul cinstit. Necartitor in re­la­tia cu statul asupritor, docil. Nu ast­fel erau romanii in epoca multila­te­ral dezvoltata? Acum, 'lasul onest' de odinioara a devenit lasul lichea. Un ticalos mereu in raspar cu buna-cu­viinta si dedat faradelegii. O ca­na­lie lipsita de scrupule, capabila sa in­se­le, sa minta si sa ucida pentru un do­lar, castig sa fie! In dialectica asta sor­dida, mi-e tare dor de 'lasul onest' de ieri...

n) Ma intreaba cineva ce repre­zin­ta coperta ultimei mele carti, 'Romania taras'. Chiar Romania, ii deslusesc pe loc misterul. De fapt, ceea ce a mai ramas din 'Romania revolutionara' a pictorului pasoptist Rosenthal. O tanara proaspata, frumoasa, infasata in tricolorul scump al natiei, atunci. Zambitoare si fagadui­toa­re de promisiuni mata­soa­se. Vea­cu­rile s-au scurs peste fermeca­toa­rea fecioara, ingenunchind-o si desfi­gu­rand-o. I-au rapit superbia, transfor­mand-o intr-o batranica zdren­­taroasa, impovarata de grijile nepu­tintei. Romania prezenta e asij­de­­rea: imbracata cu haine ponosite, carpite si decolorate, incaltata cu pa­puci de plastic si saraca lucie. Cara in spinare o gramada de surcele, iar umbra-i pe pamant deseneaza o cruce. Ce mai ciudatenie, tara asta, sa-si poarte in continuare crucea, ca pe o obsesie perpetua, desi a coborat de pe ea! si, ma hazardez sa cred, nu va scapa in veci de umbra unei sanctifi­cari de care nu s-a invredni­cit vreodata...

n) Mai degraba Romania aduce cu o femeie internata in ospiciul fondurilor monetare straine, dupa violurile ce i-au imprastiat mintile. Sedata si ratacita, cu ochii pironiti in tavanul intesat de camere video. Iar din ele zboara in zarile amanetate ireversibil cablogramele rusinii nationale. Legata zdravan de patul procustian al globalizarii cu orice chip. Ce mai, un cobai in camasa de forta, culmea!, obligat sa-si plateasca si violatorii, si felcerii, si medicamentele, si spitalizarea, si vasalitatea asumata de bunavoie... (Citesc si ma minunez. Turnatorii voluntari de azi, ingramaditi la Poarta Marelui Licu­rici, sunt figuri impozante ale vietii publice si politice romane. Tradatori merituosi, chipurile. Ministri, parlamentari, jurnalisti, lideri de opinie! Si-n timp ce ei umbla paralizati prin plasa de paianjen a spionajului atlantic, paratorii la Securitatea de odinioara sunt demonizati, huliti si izgoniti din Cetate. Tradarea de neam, in solda americanilor, e, se pare, o virtute, pe cand politia politica, nu. Dimpotriva, e motiv de vina imprescriptibila si capitala. Dezgustatoare vremuri...)

Ei, bine, amarata asta, sodomita cu bestialitate de strauss-kahnii transnationali, tace si rabda. Cui sa se planga, ca n-o baga nimeni in seama?! Pai, ea e camerista aia curajoasa din New York sa-l infunde pe seful FMI? Ehe, ca nimerita ar fi o plangere penala impotriva 'derbedeului' ala si-a complicilor sai pentru agresiune sexuala, viol si sechestrare de tara! Apropo, s-o fi pomenit undeva, candva, ca sclavul sa-l azvarle in fata Justitiei pe stapan? Alo, domnu’ Basescu, nu puneti si dvs. o lacrima pe 'lacramatie'?