Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În cel mai recent raport al World Economic Forum, la capitolul competitivitate, România a căzut pe locul 62, pierzând 9 poziții faţă de anul trecut. Punctele esenţiale care ne-au tras în jos ţin de carențele în materie de instituții şi infrastructură. Negreşit, competitivitatea e puternic înfluenţată de acţiunile, creativitatea şi performanţele mediului privat. Totuşi, chiar dacă unora ar putea să le pară paradoxal, în ciuda importanţei pe care corporaţiile sau antreprenorii o au în ecuaţia competitivităţii, statul are un rol şi mai important. Mai ales într-o ţară subdezvoltată, aşa cum e România în comparaţie cu forţele occidentale la care trebuie să se raporteze. Ei bine, statul trebuie să asigure o infrastructură, o bază, pe care privatul poate să se dezvolte. Iar asta se întâmplă doar dacă investiţiile publice curg inteligent, în ritmul şi direcţia care trebuie. Costul uriaş al acestora şi amortizarea îndelungată fac ca privatul să nu poată mişca nimic în acest sens. Investiţiile statului (finanţate cu banii noştri), fiind interdependente, trebuie făcute simultan şi concentrate pe infrastructură: educaţie, sănătate, transporturi și telecom-IT. Apoi, aceste investiţii îşi vor face simţite efectele: fiscal, vor creşte încasările bugetare; demografic, prin creşterea natalităţii şi oprirea exodului de creiere şi forţă de muncă tânără; educaţional, prin oameni bine pregătiţi şi conectaţi la cerinţele pieţei din secolul 21, oameni care a căror avantaj să nu mai fie doar faptul că sunt ieftini. Deocamdată nu investim deloc, nu construim nimic nou, ignorăm potenţialul parteneriatului public-privat, nu sprijinim IMM-urile locale să participe la licitaţii publice. Atâta timp cât încercăm să reducem decalajele halucinante de dezvoltare regională prin subvenţii, iar nu prin investiţii, mă tem că mai putem pierde nişte poziţii în clasament. Pentru asta plătim taxe? Degeaba Bucureştiul are un PIB per capita echivalent cu al Berlinului, dacă Moldova rămâne cea mai săracă regiune din UE. Asta pentru că progresul, in cea mai pură forma a sa, este o rezultantă a competiței, a spiritului vizionar și a capacității, personale sau organizaționale, de a inova; unitar şi generalizat. Dar trebuie să ai şi unde şi să ai şi cu cine şi cu ce – altfel rămânem la „Cooperativa Munca În Zadar“.
Citește pe Antena3.ro
