Copos îl va descălţa pe Taher

Spartachiada învârtelilor financiare de la Rapid a intrat în faza finală. Fază denumită în limbajul de cod al şmecherilor care fac jocurile stare de faliment. Adică pericol maxim. Guguştiucii înghit momeala cu plută cu tot şi dau în clocot de teamă ca echipa lor favorită să nu devină prima victimă a găurii negre din finanţele mondiale. Ameninţarea cu falimentul nu este însă decât o mare minciună aruncată pe piaţă de şmecherii rasaţi ai făcăturilor financiare.

Fahti Taher întinde coarda până la tensiunea de risc pentru ca plecarea sa de la Rapid să fie aureolată cu dramatism. Un dramatism numai bun pentru a deruta asistenţa. Taher joacă rolul fraierului dulce care a intrat în afacere cu bune intenţii şi un munte de bani, numai şi numai dintr-o iubire nemărginită pentru Rapid. Iar dacă nu a reuşit, vinovat este omul negru, adică George Copos. Ar trebui să credem că Taher este un naiv cu care George Copos s-a jucat după cum i-a fost pofta de câştig. Îi fac însă o favoare lui Taher şi nu-l cred. Nu cred că este tocmai el omul uşor de îndoit în afaceri. Cred mai degrabă în povestea care circulă pe piaţă, poveste conform căreia Taher a vrut să câştige bani buni din intermedierea unei tranzacţii. Că Taher a preluat Rapidul de la Copos pentru a-l vinde mai departe unui arab cu bani mulţi. Tocmai din acest motiv a tras de timp, nu a definitivat actele de vânzare-cumpărare, nu a dat banul şi a parafat doar o promisiune de vânzare. A pedalat în gol la Rapid în aşteptarea momentului oportun definitivării tranzacţiei. Ghinionul său a fost însă că în locul momentului oportun a venit criza generală pe fondul căreia cel de-al treilea partener al afacerii s-a retras şi a lăsat intermediarul, adică pe Taher, cu ochii în soare. Falimentul, purgatoriu firesc al oricărei afaceri eşuate, este în cazul de faţă, după cum spuneam, doar o gogoriţă. Rămâne extrem de real însă conflictul dintre George Copos şi Fahti Taher. În momentul de faţă sunt convins că acest conflict nu-şi va găsi o soluţie definitivă decât în justiţie. Până la un astfel de verdict vor fi parcurse etape care, din păcate, vor crea victime colaterale în fotbal. Nu-mi pasă de precupeţii care-şi fluturau mai ieri demisiile din consiliul de administraţie. Fiecare dintre ei simte prin pielea patronului, acţionează la comandă, decontează prin supunere oarbă factura de întreţinere. Regret însă tensiunile create la echipă, mă îngrijorează starea de aşteptare a jucătorilor care vor să-şi ceară drepturile şi nu mai ştiu cui să se adreseze. Ştiindu-l pe George Copos un afacerist al contractelor riguros concepute şi observând balansul partenerului cred că Fahti Taher se poate descălţa deja. Acesta este pronosticul meu. Chiar dacă această perspectivă va fi intuită şi de combatanţi, nu mizez pe o înţelegere amiabilă. Conflictul se anunţă unul de durată. În aceste condiţii, George Copos, câştigătorul prezumtiv şi patron de fapt, are datoria de a proteja clubul mutând scandalul în afara fotbalului.