Corupţia mică, dar voinică

Există pe lume indolenţa din naştere, indolenţa căpătată şi indolenţa celor care roiesc în jurul banilor gratis, adică a banilor noştri, ai tuturor, generic spus "ai statului". Cum ţi se încrîncenează pielea pe tine, dacă ai un dram de bun-simţ, cînd vezi maşina de teren condusă de mitocan direct pe plajă, peste trupurile întinse pe plajă, cum ţi se zbîrleşte părul cînd cineva vrea să ne convingă de faptul că poneiul cu svastica pe crupă şi osul în partea dorsală ar fi chintesenţa culturală a României, tot aşa îţi vine să fugi şi să nu te mai opreşti decît pe Marte, cînd auzi răspunsurile unui funcţionar public, legate de felul, cel puţin bizar, în care s-au consumat fondurile alocate, chipurile, pentru imaginea României în străinătate.

Există pe lume indolenţa din naştere, indolenţa căpătată şi indolenţa celor care roiesc în jurul banilor gratis, adică a banilor noştri, ai tuturor, generic spus "ai statului". Cum ţi se încrîncenează pielea pe tine, dacă ai un dram de bun-simţ, cînd vezi maşina de teren condusă de mitocan direct pe plajă, peste trupurile întinse pe plajă, cum ţi se zbîrleşte părul cînd cineva vrea să ne convingă de faptul că poneiul cu svastica pe crupă şi osul în partea dorsală ar fi chintesenţa culturală a României, tot aşa îţi vine să fugi şi să nu te mai opreşti decît pe Marte, cînd auzi răspunsurile unui funcţionar public, legate de felul, cel puţin bizar, în care s-au consumat fondurile alocate, chipurile, pentru imaginea României în străinătate.

Este vorba despre subiectul descoperit de Financiarul, legat de achiziţiile publice făcute de Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, condusă de domnul Alfred Bulai. Pe scurt, despre ce este vorba? Pentru organizarea vestitului Summit NATO, Guvernul, Ministerul Afacerilor Externe, Agenţia sau... nu se ştie cine a decis, printr-o comisie, despre care nu avem voie să aflăm ce rol avea, concret, şi de cine era condusă, să se ofere oficialilor, staff-urilor şi jurnaliştilor care însoţeau delegaţiile demnitarilor străini daruri din partea organizatorilor. Daruri scumpe, menite să ne mai netezească drumul către lumea civilizată.

Pînă aici, nimic foarte condamnabil, ca intenţie, peste tot se procedează aşa, fiecare ţară profită de organizarea în capitala sa a unui eveniment internaţional, pentru a-şi face puţină reclamă. Dar de aici şi pînă la a decide ce să conţină cadoul, care să fie valoarea sa şi, mai ales, cît de transparentă să fie achiziţia publică... e cale lungă. În primul rînd, a uluit prin totala nepotrivire cu evenimentul, cheltuiala extravagantă pentru a cumpăra genţi de la designerul Mihai Albu. Fără să mai fie cerută oferte de la un alt designer sau atelier de creaţie. Mihai Albu nu are nici o vină că şi-a găsit fraierii să vîndă genţi de vreo 15 miliarde de lei vechi. Bravo lui şi la mai mare!

Apoi, pe listă figurează tot felul de edituri obscure, singura de prestigiu fiind RAO. E interesant de aflat pe ce criterii s-a făcut selecţia, pentru că nu există editură mare, chiar medie, care să nu deţină titluri de albume despre România, cărţi de valoare traduse în limba engleză ori dicţionare. De ce au fost de preferat unele şi nu altele dintre editurile existente? Toată atmosfera organizării, la nivel de protocol, a acestui eveniment, creează impresia, care se observă şi în mult prea multe situaţii similare că celor care cumpără pentru stat din banul public nu le pasă ce fac şi cum aruncă banii. Nu e important preţul mai bun sau măcar corect, nu se cere varietate şi, de cele mai multe ori nici calitate.

Important este să ne servim prietenii, să îşi mărească şi ei cifra de afaceri şi apoi poate vor fi şi ei darnici în campania electorală, potrivit legii lui OM: fii om cu mine ca să fiu şi eu om cu tine. Ce să mai spunem de stîngăcia şi partizanatul ridicol de a comanda o mie de cărţi de bucate ale lui Dan Chişu pe care, într-o străfulgerare de decenţă, Agenţia condusă de Domnul Bulai nu le-a mai ridicat ulterior.

Una peste alta, vorbim despre marea corupţie, care ne-ar putea activa clauza de salvgardare, despre miniştri şi deputaţi trădători şi corupţi, despre licitaţiile ciudate din spitale, şcoli, armată, dar ce pretenţii să avem dacă dispreţul porneşte chiar din fieful guvernamental, de la o agenţie care se pretinde utilă şi... de importanţă strategică. Mesajul către oamenii de afaceri este, în fapt, de genul acesta: munciţi fraierilor, ca alţii  să culeagă roadele, că ştiu ei cum să se descurce. Dintr-o comandă de la stat fac profit cît voi în 5 ani. Nu aveţi decît să vă spetiţi muncind şi căutînd soluţii novatoare. Tot statul e vaca de muls cea mai dulce şi mai răbdătoare. Deci, poftiţi de vă serviţi!