Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
MIZE ŞI CRIZE ROMĂNEŞTI
Blocarea comisiei i-a dăunat in mod direct şi imediat chiar lui, primului ministru. Victoria post-moţiune a guvernului PNL-UDMR a fost zdrobită fără drept de apel de ordonanţa politicianistă dată de Călin Popescu Tăriceanu. Prin ordonanţa de urgenţă de dizolvare a comisiei prezidenţiale care ancheta miniştrii, premierul şi-a direcţionat guvernul pe contrasensul luptei impotriva corupţiei.
Blocarea comisiei i-a dăunat in mod direct şi imediat chiar lui, primului ministru. Victoria post-moţiune a guvernului PNL-UDMR a fost zdrobită fără drept de apel de ordonanţa politicianistă dată de Călin Popescu Tăriceanu. Prin ordonanţa de urgenţă de dizolvare a comisiei prezidenţiale care ancheta miniştrii, premierul şi-a direcţionat guvernul pe contrasensul luptei impotriva corupţiei.
MIZE ŞI CRIZE ROMĂNEŞTI
Episodul penal al şpăgii agricole pe care doi miniştri - foşti in mod definitiv - au dat-o şi au luat-o ziua in amiaza mare este un ultragiu total adresat bunului simţ cetăţenesc. Atăt evoluţia actorilor şpăgii, căt şi maniera in care probele DNA au ajuns la cunoştinţa opiniei publice sfidează şi legea, şi spiritul ei. Naturaleţea cu care indivizii in cauză puneau de-o şpagă duce la convingerea de bun simţ ca indeletnicirea cu pricina este de fapt un instrument curent de soluţionare a problemelor administrative la cel mai inalt nivel. O viziune de apocalipsă administrativă ni se desfăşoară inaintea ochilor: şpaga, mita şi atenţiile fac parte din reţetarul de zi cu zi al celor aflaţi in capul mesei, cu sprijinul votului popular. De acum, un lucru e mai clar, in ceaţa generală: in Romănia, afacerile cu statul miros a caltaboş de la o poştă.
Să analizăm acum aspecte ale situaţiei jenante pe care ne-au oferit-o mai marii zilei. Cine pierde, cine căştigă şi cine nu păţeşte nimic din toata cabala, sunt intrebările de care nu putem scăpa. De pierdut, pierd şpăgarii. Respectul - pentru totdeauna, libertatea - o vreme, poate. De pierdut, pierd partidele care ii indură - PNL, PNŢCD.
Pierde premierul care l-a pus acolo pe Remeşul lui, pierde guvernul, ca instituţie. După căderea moţiunii, premierul Tăriceanu a făcut cea mai stupidă mişcare pe care o putea cineva imagina, la mai puţin de 24 de ore de la riscul căderii propriului cabinet: a dizolvat comisia de la Cotroceni, care ancheta activitatea miniştrilor. Stupizenia acestei decizii mai putea fi intrecută doar de o altă supoziţie, mai inconfortabilă: cum că premierul ştia cam ce fel de miniştri şi apropiaţi tolerează sau chiar acceptă prin curtea Palatului Victoria şi a căutat in ultima clipă să le mai prelungească viaţa politică. Blocarea comisiei i-a dăunat in mod direct şi imediat chiar lui, primului ministru. Victoria post-moţiune a guvernului PNL-UDMR a fost zdrobită fără drept de apel de ordonanţa politicianistă dată de Călin Popescu Tăriceanu. Prin ordonanţa de urgenţă de dizolvare a comisiei prezidenţiale care ancheta miniştrii, premierul şi-a direcţionat guvernul pe contrasensul luptei impotriva corupţiei. Nici după trei ani de management guvernamental, Tăriceanu nu reuşeşte să iasă din ecuaţia politicianistă in care evoluează imperturbabil, tragăndu-şi atăt guvernul, căt si partidul in jos. In afară de relaţia contondentă cu preşedintele statului şi de lupta de cocoş pitic cu PD, Călin Popescu Tăriceanu nu a reuşit să se ridice deasupra umorilor de politician inţepat şi răzbunător. Dimensiunea sa instituţională - ca premier - a lăsat şi lasă mult de dorit. Aşa se explică şi lipsa de simpatie electorală şi neincrederea marcată in fiecare gest politic al domniei sale.
In lupta anti-corupţie, premierul s-a impins singur in colţul cu politicieni care se simt cu musca pe căciulă. Un simplu gest - dizolvarea comisiei prezidenţiale - l-a impins pe Tăriceanu şi pe ai lui in tabăra celor care par a se teme straşnic de instrumentele anti-corupţie. Că sunt sau nu corupţi, apoape că nici nu mai contează. Contează că cineva pune piedici unui demers anti-corupţie anunţat cu surle şi trămbiţe de adversarul din dealul Cotrocenilor al premierului.
Preşedintele ţării este cel care căştigă din difuzarea filmului şpăgii agricole, care a rulat la postul naţional de televiziune, in regim de exclusivitate. Nu ştim dacă scurgerea probei DNA a plecat cu precizie de la comisia dizolvată de la Cotroceni. Este insă foarte probabil ca filmul filajului, ca şi interceptarea telefonică să fi primit la pachet "bun de difuzare" de la un politician pripit şi deplin interesat in jocul de umbre anti-corupţie cu care asmute poporul, de trei ani incoace. Bănuiala este cumva consolidată de faptul că pentru crunta răzbunare a dizolvării comisiei prezidenţiale, politicianul respectiv a ales TVR drept canal de scurgere, ştiut fiind că TVR este un soi de oficină a guvernului Tăriceanu. Prin această alegere strategică s-a urmărit indepărtarea suspiciunilor unei presupuse vendete prezidenţiale, cătă vreme probele şpăgii agricole au apărut chiar pe postul considerat obedient guvernamental.
De pierdut, mai pierd instituţiile statului. Organele de cercetare, maşinăria anti-corupţie. Dacă astfel sunt derulate anchetele anti-corupţie, cu scurgeri oportune de informaţie clasificată din dosarul procurorului inainte de finalizarea anchetei, atunci putem fi siguri că avocaţilor apărării le va fi foarte uşor să-şi scape clienţii-şpăgari. Cu legea in mănă, fără să clipească. Iar şpăgarii să contiune vesel să consume din pomana porcului. Deşi porcul nu-i al lor.
Episodul penal al şpăgii agricole pe care doi miniştri - foşti in mod definitiv - au dat-o şi au luat-o ziua in amiaza mare este un ultragiu total adresat bunului simţ cetăţenesc. Atăt evoluţia actorilor şpăgii, căt şi maniera in care probele DNA au ajuns la cunoştinţa opiniei publice sfidează şi legea, şi spiritul ei. Naturaleţea cu care indivizii in cauză puneau de-o şpagă duce la convingerea de bun simţ ca indeletnicirea cu pricina este de fapt un instrument curent de soluţionare a problemelor administrative la cel mai inalt nivel. O viziune de apocalipsă administrativă ni se desfăşoară inaintea ochilor: şpaga, mita şi atenţiile fac parte din reţetarul de zi cu zi al celor aflaţi in capul mesei, cu sprijinul votului popular. De acum, un lucru e mai clar, in ceaţa generală: in Romănia, afacerile cu statul miros a caltaboş de la o poştă.
Să analizăm acum aspecte ale situaţiei jenante pe care ne-au oferit-o mai marii zilei. Cine pierde, cine căştigă şi cine nu păţeşte nimic din toata cabala, sunt intrebările de care nu putem scăpa. De pierdut, pierd şpăgarii. Respectul - pentru totdeauna, libertatea - o vreme, poate. De pierdut, pierd partidele care ii indură - PNL, PNŢCD.
Pierde premierul care l-a pus acolo pe Remeşul lui, pierde guvernul, ca instituţie. După căderea moţiunii, premierul Tăriceanu a făcut cea mai stupidă mişcare pe care o putea cineva imagina, la mai puţin de 24 de ore de la riscul căderii propriului cabinet: a dizolvat comisia de la Cotroceni, care ancheta activitatea miniştrilor. Stupizenia acestei decizii mai putea fi intrecută doar de o altă supoziţie, mai inconfortabilă: cum că premierul ştia cam ce fel de miniştri şi apropiaţi tolerează sau chiar acceptă prin curtea Palatului Victoria şi a căutat in ultima clipă să le mai prelungească viaţa politică. Blocarea comisiei i-a dăunat in mod direct şi imediat chiar lui, primului ministru. Victoria post-moţiune a guvernului PNL-UDMR a fost zdrobită fără drept de apel de ordonanţa politicianistă dată de Călin Popescu Tăriceanu. Prin ordonanţa de urgenţă de dizolvare a comisiei prezidenţiale care ancheta miniştrii, premierul şi-a direcţionat guvernul pe contrasensul luptei impotriva corupţiei. Nici după trei ani de management guvernamental, Tăriceanu nu reuşeşte să iasă din ecuaţia politicianistă in care evoluează imperturbabil, tragăndu-şi atăt guvernul, căt si partidul in jos. In afară de relaţia contondentă cu preşedintele statului şi de lupta de cocoş pitic cu PD, Călin Popescu Tăriceanu nu a reuşit să se ridice deasupra umorilor de politician inţepat şi răzbunător. Dimensiunea sa instituţională - ca premier - a lăsat şi lasă mult de dorit. Aşa se explică şi lipsa de simpatie electorală şi neincrederea marcată in fiecare gest politic al domniei sale.
In lupta anti-corupţie, premierul s-a impins singur in colţul cu politicieni care se simt cu musca pe căciulă. Un simplu gest - dizolvarea comisiei prezidenţiale - l-a impins pe Tăriceanu şi pe ai lui in tabăra celor care par a se teme straşnic de instrumentele anti-corupţie. Că sunt sau nu corupţi, apoape că nici nu mai contează. Contează că cineva pune piedici unui demers anti-corupţie anunţat cu surle şi trămbiţe de adversarul din dealul Cotrocenilor al premierului.
Preşedintele ţării este cel care căştigă din difuzarea filmului şpăgii agricole, care a rulat la postul naţional de televiziune, in regim de exclusivitate. Nu ştim dacă scurgerea probei DNA a plecat cu precizie de la comisia dizolvată de la Cotroceni. Este insă foarte probabil ca filmul filajului, ca şi interceptarea telefonică să fi primit la pachet "bun de difuzare" de la un politician pripit şi deplin interesat in jocul de umbre anti-corupţie cu care asmute poporul, de trei ani incoace. Bănuiala este cumva consolidată de faptul că pentru crunta răzbunare a dizolvării comisiei prezidenţiale, politicianul respectiv a ales TVR drept canal de scurgere, ştiut fiind că TVR este un soi de oficină a guvernului Tăriceanu. Prin această alegere strategică s-a urmărit indepărtarea suspiciunilor unei presupuse vendete prezidenţiale, cătă vreme probele şpăgii agricole au apărut chiar pe postul considerat obedient guvernamental.
De pierdut, mai pierd instituţiile statului. Organele de cercetare, maşinăria anti-corupţie. Dacă astfel sunt derulate anchetele anti-corupţie, cu scurgeri oportune de informaţie clasificată din dosarul procurorului inainte de finalizarea anchetei, atunci putem fi siguri că avocaţilor apărării le va fi foarte uşor să-şi scape clienţii-şpăgari. Cu legea in mănă, fără să clipească. Iar şpăgarii să contiune vesel să consume din pomana porcului. Deşi porcul nu-i al lor.
Citește pe Antena3.ro
