Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Arbitrajul si arbitrii neaosi sunt pusi la zid. Plutoanele de executie apar in tot locul si isi liciteaza la greu placerea de a nimici o tinta atat de generoasa. Vinovatia condamnatilor a devenit cutuma. Verdictele concrete si responsabilitatile individuale nu mai conteaza. Se trage in gramada si fara nici o judecata. Iar placerea de a comanda foc este asumata, intr-o mare veselie si in egala masura, de gradati competenti ai fotbalului, dar si de venetici care habar n-au pe ce lume traiesc. Harababura e perfecta. Si numai buna pentru a crea cortina care ascunde lucrarea parsiva, lucrarea prin care alteratii fotbalului promoveaza interese subterane disimulate in bune intentii.
Vasile Avram a fost usor retinut in ultima vreme. Dialogurile sale cu procurorii de la DNA nu i-au mai lasat timp si pentru competenta soferie a CCA. La carma arbitrajului a fost instalat Ion Craciunescu. Schimbarea de macaz, produsa intempestiv, nu a avut insa darul de a aduce cu sine transformari magice. Si nici un biped cu mintea la purtator nu se putea astepta la asa ceva. Dar gandirea rationala nu reprezinta povara pentru oricine. Asa ca au aparut deja opinii conform carora Ion Craciunescu ar fi un altfel de Vasile Avram. Parte dintre sustinatorii respectivei teorii sunt doar ignoranti. Printre acestia isi fac insa loc si cei deranjati de faptul ca Ion Craciunescu le-a cam stricat jucaria.
Prima reactie a apartinut 'fluirasilor' persecutati in mandatul lui Vasile Avram. Au aparut povesti interesante despre maniera in care Avram a reusit sa se debaraseze de subalternii incomozi si despre modul in care au fost promovati pilosii arbitrajului. Cata vreme tinta unor asemenea acuzatii erau doar fostul sef al CCA si colegii sai de sefie, nu au aparut reactii de luat in seama. Dar, umbland prin arhiva comisiei, Ion Craciunescu a dat peste niste rapoarte de arbitraj care contineau acuzatii grave la adresa unor conducatori de club, acuzatii neluate in seama de vechea conducere. Cazurile prezentate public vizau doar matrapazlacuri petrecute pe la meciuri din diviziile inferioare. Dar curiozitatea si sinceritatea lui Craciunescu, adoptate ca metoda de lucru, amenintau cu oarece viitor deranj si greii fotbalului. Adica votantii de la LPF.
Perspectiva amenintatoare nu-l putea lasa indiferent pe Dumitru Dragomir. Rapoartele arbitrilor reprezinta material de lucru oficial pentru comisiile Ligii. Cata vreme sefii arbitrajului si cei ai Ligii lucrau la mica intelegere, cata vreme ei se invoiau in punerea batistei pe tambal, si comisiile Ligii puteau fabrica decizii negociate. In aceste conditii, este lesne de inteles ca relatiile de complicitate prietenoasa conveneau de minune atat Ligii, cat si granzilor din fotbal cu trecere la stapanire. Iar Ion Craciunescu, cel care promite sa puna talpi unei astfel de complicitati, numai cu ingaduinta nu poate fi tratat. In aceasta grila trebuie citita reactia ostila pe care Dumitru Dragomir o are fata de Ion Craciunescu. Fiindca, daca ar fi sa credem in povestea cu cocosul rosu, daca ar fi sa credem ca Dumitru Dragomir este sufocat de indignare doar din cauza greselilor de arbitraj, s-ar naste o alta intrebare. De ce nu a avut aceeasi reactie seful Ligii si in timpul mandatului lui Vasile Avram de indata ce marile gafe ale arbitrilor persecutau fotbalul ca si in prezent?
Citește pe Antena3.ro
