Mircea Geoană pare a-şi fi aranjat toate ploile pentru congresul din week-end şi e greu de crezut că mai poate fi oprit din cursa triumfală către realegerea în funcţia de preşedinte al PSD. Adrian Năstase a fost "convins" că-i mai bine să cedeze el decât să-l umilească disciplinatul activ de partid vanghelian. Şi a priceput, că-i băiat deştept. Plus că luni a văzut, spre grăitor exemplu, cum toate propunerile lui Ion Iliescu au fost călcate-n picioare de apostolii-n Armani ai noii stângi şi cum, în partidul pe care l-au condus amândoi, odată ajuns fost, atunci fost rămâi pe vecie.
Victor Ponta şi Cristian Diaconescu sunt politicieni frecventabili, necompromişi ca imagine publică, spălaţi şi dau bine pe sticlă, dar n-au în spate maşinării de vot care jură cu o mână pe Bibilie şi cu ailaltă pe portofel că nu băgă strâmb în urnă. Şi nici vreo liotă de baroneţi milionari "de stânga" care să-şi apere cu dinţii teritoriile cvasiautonome de jaf bugetar. Candidatura lui Miron Mitrea era moartă încă dinainte de a se depune (dacă s-o mai depune). Radu Mazăre pare mai preocupat de binefacerile sexului fără prejudecăţi şi de paşii corecţi la rumba şi salsa decât de soarta amară a social-democraţiei. Andrei Alexandru e băiat de treabă şi tipul de "concurent" pitoresc mai interesat de a nu i se primi dosarul de candidatură şi de mediatizarea de rigoare de care se bucură orice "victimă a tiraniei"; pe care, de altfel, n-ar vota-o nici vecinii de scară, dar care dă bine-n geamul sticlei. Ar mai rămâne, ca surpriză de ultimă oră, Liviu Dragnea, om cu ambiţii şi temeri cam de aceeaşi amplitudine, care a aranjat o desfăşurare de tip militar a poreclitului vanghelion de la Romexpo. Mai rămâne de văzut doar pentru cine...
Congresul de sâmbătă putea fi momentul politic de relansare a PSD; ca forţă de stânga şi ca lider al opoziţiei. O structură care, după ce a stăpânit la propriu ţara, a ajuns să se înfoaie demonstrativ-pisiceşte la televizor, să trăiască din ciubucuri şi să râcâie timid cu gheruţele pe la uşile puterii. Un partid care a reuşit contraperformaţa ca, după ce şi-a schimbat întru reformare autoritara conducere, să piardă patetic, pe linie, vreme de cinci ani, absolut toate alegerile la care a luat parte, de orice fel au fost ele. Dacă o ţine tot aşa, cu sau fără Mircea Geoană preşedinte, la alegerile din 2012, mi-e teamă că tabloul politic va arăta un partid de stânga care să va lupta dramatic pentru cea de-a treia treaptă a podiumului. Să fiu în locul lui Crin Antonescu, aş da duminică un şpriţ "echipei Geoană". Băieţii veseli din Kiseleff tocmai sunt pe cale să-l facă liderul opoziţiei.
P.S. Stângacii lui Mircea Geoană tocmai au reuşit "performanţa" de a-l face pe Ion Iliescu, fondatorul partidului şi cel fără de care ei n-ar fi existat niciodată "pe persoană fizică", să-şi anunţe, în direct, retragerea din linia întâi. Noroc că udemeriştii nu nutresc ambiţii mai mari decât până acum, că lupta pentru podium ar fi fost aprigă.