Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Situaţia pe pieţele financiare internaţionale nu dă semne de ameliorare. Criza de incredere este evidenţiată de marjele ce se practică pe pieţele monetare, la imprumuturi la 1 şi 3 luni (faţă de dobănzile practicate de băncile centrale). Bănci centrale mari (Fed-ul, Banca Central-Europeană, Banca Canadei, Banca Angliei şi Banca Naţionala a Elveţiei) au recurs la o acţiune concertată de injectare de lichiditate in sistemele monetare. In acest cadru poate fi inclusă şi preocuparea pentru o coordonare mai bună a autorităţilor de supraveghere prudenţială.
Situaţia pe pieţele financiare internaţionale nu dă semne de ameliorare. Criza de incredere este evidenţiată de marjele ce se practică pe pieţele monetare, la imprumuturi la 1 şi 3 luni (faţă de dobănzile practicate de băncile centrale). Bănci centrale mari (Fed-ul, Banca Central-Europeană, Banca Canadei, Banca Angliei şi Banca Naţionala a Elveţiei) au recurs la o acţiune concertată de injectare de lichiditate in sistemele monetare. In acest cadru poate fi inclusă şi preocuparea pentru o coordonare mai bună a autorităţilor de supraveghere prudenţială.
Eu cred că numai coordonarea unor acţiuni şi o apropiere a normelor in materie de supraveghere prudenţială sunt insuficiente pentru a combate cauze structurale ale crizei actuale. Problema mare, in opinia mea, işi are originea in deficitul major de reglementare a inovaţiilor financiare. "Impachetarea" produselor financiare a depăşit ceea ce poate fi apreciat ca normal/ corect in relaţia dintre vănzător (instituţie financiară) şi client. Să ne aducem aminte comportamentul multor traders in perioada de ascensiune bursieră a dotcom-urilor (către finele deceniului trecut). Alessandro Profumo, CEO-ul Unicredit, a fost căt se poate de onest atunci cănd a afirmat că doreşte ca banca pe care o conduce să facă pasul inapoi in activitatea de producere şi distribuţie de produse financiare. Â
Intrebarea legitimă este dacă se poate miza pe auto-reglementare pentru a se preveni excese in viitor, pentru a se evita inovaţii financiare frauduloase, pe scară largă. Eu mă număr printrei cei care nu cred in auto-reglementare, indiferent de condiţii. De căţiva ani se discută despre nevoia de a reglementare a operaţiunilor hedge-fundurilor acestea din urmă opunăndu-se cu vehemenţă. Culmea este că şi in aceste zile se aud voci care incearcă să "dreagă busuiocul" cănd nu este greu de arătat cu degetul către vinovaţi. Pentru că alături de consecinţe ale perioadei banilor ieftini, ale exceselor de comportament ce derivă din maximizarea profitului prin orice mijloace (care pot fi imorale şi trecănd de lege), sunt de enumerat conflicte de interese flagrante şi, mai ales, un cadru de reglementare necorespunzător.
Dacă nu se va reuşi o reglementare mai bună/ eficace a operaţiunilor financiare, efectele pentru pieţe şi, mai departe, pentru economiile reale vor fi grave. 2008 va fi unul mai dificil decăt 2007, existănd o perspectivă de deterioarare a mediului financiar internaţional pentru restul deceniului. Aceasta inseamnă un credit mai scump, un apetit mai mic pentru investiţii, o volatitiltate mai mare pe pieţe. Şi dacă adăugăm la aceste repere tendinţele pe pieţele energiei şi alimentelor (şi ca efect al incălzirii globale), dezechilibrele din economia mondială, tabloul se innegreşte serios.
Performanţele economiei romăneşti in 2007 sunt marcate de contextul internaţional şi de socuri interne puternice (seceta mai ales). Avem o inflaţie (dec. pe dec) care va fi in jur de 7%, un deficit de cont curent ce va fi probabil peste 13,5% din PIB şi o deteriorare severă a finanţării acestuia. Circumstanţele internaţionle impun guvernului romăn şi BNR prudenţă mare in politica economică in 2008. A avea o execuţie bugetară prociclică, atunci cănd inflaţia şi deficitele externe cresc â in condiţii internaţionale tot mai nefavorable â este contraindicat; este bine ca anul ce vine să nu aducă un deficit bugetar mai mare decăt in acest an. Altminteri, BNR va fi nevoită să mărească dobănzile, ceea ce ar obliga băncile comerciale să scumpească creditul. Această scumpire ar lovi in procesul investiţional intern şi ar submina creşterea pe termen lung. A ceda unor presiuni salariale ce ar alimenta spirala preţuri-salarii este un drum mai mult decăt periculos in circumstanţele de acum. Bugetul trebuie să cheltuiască mai mult pentru infrastructură, pentru educaţie, pentru cofinanţarea banilor UE. Dar trebuie găsită calea optimă pentru ca respectarea unor priorităţi ale dezvoltării economice să nu fie făcută in detrimentul stabilităţii. Ministerul Economie şi Finanţelor trebuie să fie sigur că veniturile bugetate pentru 2008 sunt realiste, că nu va fi nevoit să mizeze pe o inflaţie superioară(celei utilizate in proiectul de buget) pentru a obţine venituri nominale mai mari. Dacă nu ne facem bine socotelile pentru 2008 şi nu ţinem cont de mediul internaţional nu este exclus ca bugetul pe 2009 să fie obligat să reexamineze structura fiscalităţii (nivelul unor impozite), pentru a se obţine venituri suplimentare necesare.
Mediul financiar internaţional este in deteriorare şi guvernul romăn, impreună cu BNR, trebuie să aibă in vedere această evoluţie. Altminteri s-ar putea să ajungem la ananghie. Anul ce vine, fie el electoral, trebuie gestionat cu mare atenţie, cu responsabilitate.
Eu cred că numai coordonarea unor acţiuni şi o apropiere a normelor in materie de supraveghere prudenţială sunt insuficiente pentru a combate cauze structurale ale crizei actuale. Problema mare, in opinia mea, işi are originea in deficitul major de reglementare a inovaţiilor financiare. "Impachetarea" produselor financiare a depăşit ceea ce poate fi apreciat ca normal/ corect in relaţia dintre vănzător (instituţie financiară) şi client. Să ne aducem aminte comportamentul multor traders in perioada de ascensiune bursieră a dotcom-urilor (către finele deceniului trecut). Alessandro Profumo, CEO-ul Unicredit, a fost căt se poate de onest atunci cănd a afirmat că doreşte ca banca pe care o conduce să facă pasul inapoi in activitatea de producere şi distribuţie de produse financiare. Â
Intrebarea legitimă este dacă se poate miza pe auto-reglementare pentru a se preveni excese in viitor, pentru a se evita inovaţii financiare frauduloase, pe scară largă. Eu mă număr printrei cei care nu cred in auto-reglementare, indiferent de condiţii. De căţiva ani se discută despre nevoia de a reglementare a operaţiunilor hedge-fundurilor acestea din urmă opunăndu-se cu vehemenţă. Culmea este că şi in aceste zile se aud voci care incearcă să "dreagă busuiocul" cănd nu este greu de arătat cu degetul către vinovaţi. Pentru că alături de consecinţe ale perioadei banilor ieftini, ale exceselor de comportament ce derivă din maximizarea profitului prin orice mijloace (care pot fi imorale şi trecănd de lege), sunt de enumerat conflicte de interese flagrante şi, mai ales, un cadru de reglementare necorespunzător.
Dacă nu se va reuşi o reglementare mai bună/ eficace a operaţiunilor financiare, efectele pentru pieţe şi, mai departe, pentru economiile reale vor fi grave. 2008 va fi unul mai dificil decăt 2007, existănd o perspectivă de deterioarare a mediului financiar internaţional pentru restul deceniului. Aceasta inseamnă un credit mai scump, un apetit mai mic pentru investiţii, o volatitiltate mai mare pe pieţe. Şi dacă adăugăm la aceste repere tendinţele pe pieţele energiei şi alimentelor (şi ca efect al incălzirii globale), dezechilibrele din economia mondială, tabloul se innegreşte serios.
Performanţele economiei romăneşti in 2007 sunt marcate de contextul internaţional şi de socuri interne puternice (seceta mai ales). Avem o inflaţie (dec. pe dec) care va fi in jur de 7%, un deficit de cont curent ce va fi probabil peste 13,5% din PIB şi o deteriorare severă a finanţării acestuia. Circumstanţele internaţionle impun guvernului romăn şi BNR prudenţă mare in politica economică in 2008. A avea o execuţie bugetară prociclică, atunci cănd inflaţia şi deficitele externe cresc â in condiţii internaţionale tot mai nefavorable â este contraindicat; este bine ca anul ce vine să nu aducă un deficit bugetar mai mare decăt in acest an. Altminteri, BNR va fi nevoită să mărească dobănzile, ceea ce ar obliga băncile comerciale să scumpească creditul. Această scumpire ar lovi in procesul investiţional intern şi ar submina creşterea pe termen lung. A ceda unor presiuni salariale ce ar alimenta spirala preţuri-salarii este un drum mai mult decăt periculos in circumstanţele de acum. Bugetul trebuie să cheltuiască mai mult pentru infrastructură, pentru educaţie, pentru cofinanţarea banilor UE. Dar trebuie găsită calea optimă pentru ca respectarea unor priorităţi ale dezvoltării economice să nu fie făcută in detrimentul stabilităţii. Ministerul Economie şi Finanţelor trebuie să fie sigur că veniturile bugetate pentru 2008 sunt realiste, că nu va fi nevoit să mizeze pe o inflaţie superioară(celei utilizate in proiectul de buget) pentru a obţine venituri nominale mai mari. Dacă nu ne facem bine socotelile pentru 2008 şi nu ţinem cont de mediul internaţional nu este exclus ca bugetul pe 2009 să fie obligat să reexamineze structura fiscalităţii (nivelul unor impozite), pentru a se obţine venituri suplimentare necesare.
Mediul financiar internaţional este in deteriorare şi guvernul romăn, impreună cu BNR, trebuie să aibă in vedere această evoluţie. Altminteri s-ar putea să ajungem la ananghie. Anul ce vine, fie el electoral, trebuie gestionat cu mare atenţie, cu responsabilitate.
