Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
E periculos ca economia să ajungă pe mâna capitalului străin? Răspunsul îl dă Ludwig von Mises în cartea “Economia în 7 lecţii”.
Astăzi, cea mai mare parte a oamenilor consideră că discrepanţele de nivel de trai dintre ţări sunt inacceptabile. În urmă cu două secole, condiţiile din Marea Britanie erau mai rele decât sunt acum în India. Totuşi, în 1750 englezii nu-şi spuneau “subdezvoltaţi”, fiindcă lipsea elementul de comparaţie. În prezent, oamenii cred că dacă n-au atins nivelul din SUA e ceva în neregulă. Multe dintre aceste state îşi spun ţări in curs de dezvoltare.
Dar, nivelul de trai din respectivele ţări e mai scăzut, deoarece câştigul pentru acelaşi gen de muncă e mai redus decât în Europa Occidentală, Japonia şi SUA. Iar existenţa acestei diferenţe nu are legătură cu inferioritatea salariaţilor.
E suficient ca un muncitor american să viziteze Italia natală ca să descopere că nu calităţile sale, ci condiţiile din SUA fac posibilă câştigarea unor salarii mai mari. Şi, dacă acelaşi om se reîntoarce în Sicilia, va descoperi că vizita în SUA nu l-a înzestrat cu acele calităţi care să-i permită să câştige mai mult decât concetăţenii săi. Această situaţie nu poate fi explicată de inferioritatea antreprenorilor din afara SUA, ci e legată de oferta de capital. Mai precis de volumul de capital investit pe unitatea de populaţie.
Un om de afaceri nu poate remunera un angajat cu mai mult decât sunt consumatorii dispuşi să plătească pentru munca adăugată de el. Adică, salariile sunt legate de productivitatea marginală a muncii. Nivelul salariilor e determinat de măsura în care munca oamenilor sporeşte valoarea unui produs. Dacă un om munceşte cu unelte mai eficiente, atunci el poate realiza mai mult într-o oră lucrată.
Patronii din ţările în curs de dezvoltare ştiu că utilajele mai bune fac întreprinderile mai profitabile. Dar, ceea ce-i împiedică e lipsa capitalului. Diferenţa dintre statele în curs de dezvoltate şi cele dezvoltate e aşadar o funcţie de timp; britanicii au început primii să economisească capital, şi, după ce l-au acumulat, l-au investit.
Pentru că au început să o facă mai devreme nivelul de trai din Anglia era ridicat când la ceilalţi europeni era scăzut. Însă Europa continentală a studiat condiţiile britanice, şi a început să imite metodele de a face afaceri.
Fireşte că englezii n-au oprit investiţiile, ceea ce a perpetuat diferenţa, dar atunci a avut loc cel mai important eveniment din secolului XIX, s-au dezvoltat investiţiile străine. Fără ele s-ar fi scurs decenii până ca ţările să atingă nivelul tehnologic din Marea Britanie.
În acest fel, capitalul britanic a dezvoltat căile ferate şi multe ramuri industriale din SUA. Dar apoi SUA - cu ajutorul propriilor politici procapitaliste – şi-au pus la punct sistemul economic într-un mod fără precedent şi şi-au răscumparat capitalul reprezentat de acţiunile vândute străinilor.
Oameni cred că e degradant să aibă capital străin lucrând în ţara lor, dar el a jucat un rol important în dezvoltarea industriilor moderne. Canalul Suez, de pildă, n-ar fi fost construit fără investiţii străine.
Citește pe Antena3.ro
