x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Culmea tehnocraţiei: Un inginer - ministrul Justiţiei!

0
Autor: Serban Cionoff 16 Noi 2015 - 14:07
Părinţii tehnocraţiei- Thorsten Veblen, cel care, în cartea sa” Inginerii şi sistemul preţurilor” a prefigurat ideile-forţă ale mişcării şi, apoi,William Smyth, cel care a lansat conceptul „tehnocraţie”- pot fi mândri şi fericţi! Ieri, 15 noiembrie 2015, în România li s-a împlinit visul măreţ: un inginer, doamna Cristina Guseth, a fost propusă pentru portofoliul ministerului justiţiei în viitorul cabinet al premierului desemnat Dacian Cioloş.

Numai că, după cum ne stă în fire, nouă românilor, nici a apărut bine ştirea respectivă pe fluxurile agenţiilor că au şi început să circule tot felul de contre şi de vorbe-n dungă. Cea dintâi fiind, fireşte, aceea că doamna respectivă nu a urmat cursurile facultăţii de drept. Zău frate? Păi şi dacă le urma, ba chiar avea şi un doctorat la „mapa profesională”, şi, până la urmă, se dovedea că nu a fost decât un ministru cu o jalnică prestaţie, aşa cum a fost Robert Cazanciuc, atunci cu ne-am fi ales? Şi atunci nu este de preferat un tehnocrat get-beget?...

În plus, doamna Cristina Guseth este o personalitate marcantă a societăţii civile, mai corect spus a acelei părţi active, militante a acestei societăţi civile care şi-a făcut din neutralitatea politică şi din non-profit un obiectiv programatic şi un ideal nedezminţit. Că acest obiect şi acest ideal s-au materializat prin susţinerea- absolut necondiţionată, din toate punctele de vedere!- a Amiralului Dezastrului Naţional pe parcursul celor zece ani de mandat prezidenţial, pentru ca, după aceea, mulţi dintre adulatori să reorienteze spre alte azimuturi, asta este cu totul altceva.

De aceea, v-aş propune ca, în loc să ne pierdem în meschine atacuri la persoană, mai bine să ne reamintim, cu multă atenţie, câteva dintre aprecierile strict tehnocrate,riguroase şi nepărtinitoare, ale foarte posibilei doamne ministru a justiţiei privind teme de importanţă majoră pentru această putere independentă în statul nostru de drept.

Astfel, referindu-se la cererile tot mi insistente şi tot mai numeroase de schimbare a preşedintei ÎCCJ, Livia Stanciu, ca şi a şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi date fiind numeroasele abuzuri ale instituţiilor pe care le conduc, abuzuri cu certă adresă şi conotaţie politică, formulate de către profesionişti de marcă din lumea justiţiei, iminenta doamnă ministru a justiţiei a replicat în aceşti termeni strict tehnocraţi:”Ar fi un risc foarte mare pentru noi,românii şi pentru România”.

Corect gândit, foarte bine spus!Păi, ia gândiţi-vă şi dumneavoastră, dacă erau schimbate cele două doamne, cine ar mai fi luat coroniţe, diplome şi medalii pentru profesionalism, pentru curaj şi pentru imparţialitate în lupta împotriva corupţiei, aşa cum au luat domniile lor? Şi atunci cum mai puteam noi, românii, să ne mai prezentăm cu fruntea sus şi cu pieptul umflat de mândrie în faţa partenerilor europeni şi trans-oceanici?

La fel de tehnocrate sunt şi părerile pe care doamna ministru (în devenire) a justiţiei le-a exprimat cu privire la Asociaţia Magistraţilor, cu care, de principiu, ca titular al ministerului, ar trebuie să aibă un dialog deschis şi aplicat: „Am avut proiecte menite să susţină asociaţiile de magistraţi şi am constatat că oamenii lor nu înţeleg profund rolul lor de reformare a sistemului de impunere a unor standarde de integritate care să asigure respectul profesiei şi o stabilitate a reformei, ci folosesc aceste asociaţii în scopuri personale”.

Pentru ca, după aceea, domnia sa să revină şi să întărească cele afirmate mai devreme, fireşte, tot în termeni riguros tehnocraţi:„Pe de altă parte,impactul lor în cadrul magistraţilor este destul de mare, dar este unul de tip sindicalist, nu profesional”.

Nu văd ce ar mai fi de adăugat la această categorică punere la punct, decât o fugară observaţie asupra conotaţiei negative dată termenului „sindicalist” în antiteză cu termenul”profesionalism”, ceea ce este de natură să sugereze o anumită viziune- tehnocrată,desigur!- a viitoarei doamne ministru a justiţiei asupra rolului şi rosturilor sindicatelor într-un stat democrat, modern, de drept.

În fine, dar câtuşi de puţin în ultimul rând, cred că este corect şi edificator să extragem din mapa profesională a doamnei foarte posibil ministru al justiţiei caracterizarea, prin excelenţă tehnocrată şi categoric apolitică- „o mineriadă în plan juridic” -pe care domnia sa a dat-o Referendumului naţional din 2012 prin care majoritatea covârşitoare a românilor l-au demis pe Traian Băsescu.

Ştiu că îmi veţi replica, numaidecât, cum că acest termen”o mineriadă în plan juridic”, la care a recurs doamna Cristina Guseth seamănă foarte bine cu sintagma „lovitură de stat”uzitată de Monica Macovei, dar vă avertizez că, discutăm, aici, în termeni strict tehnocraţi şi ,de aceea,refuz categoric orice tentativă de politizare a subiectului!
 

Citeşte mai multe despre:   ministrul justitiei,   ministerul justitiei,   justitie,   Cristina Guseth

Serviciul de email marketing furnizat de